Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru religie

REL├ŹGIE, religii, s. f. 1. Ansamblu de idei, sentimente ╚Öi ac╚Ťiuni ├«mp─ârt─â╚Öite de un grup ╚Öi care ofer─â membrilor s─âi un obiect de venerare, un cod de comportament, un cadru de referin╚Ť─â pentru a intra ├«n rela╚Ťia cu grupul ╚Öi universul; confesiune, credin╚Ť─â. ÔÖŽ Fig. Crez, cult. 2. Disciplin─â predat─â ├«n ╚Öcoal─â, av├ónd ca scop educarea ╚Öi instruirea elevilor ├«n spiritul religiei (1) date. ÔÇô Din fr. religion, lat. religio, -onis, germ. Religion.
REL├ŹGIE, religii, s. f. 1. Sistem de credin╚Ťe (dogme) ╚Öi de practici (rituri) privind sentimentul divinit─â╚Ťii ╚Öi care ├«i une╚Öte, ├«n aceea╚Öi comunitate spiritual─â ╚Öi moral─â, pe to╚Ťi cei care ader─â la acest sistem; totalitatea institu╚Ťiilor ╚Öi organiza╚Ťiilor corespunz─âtoare; confesiune, credin╚Ť─â. ÔÖŽ Fig. Crez, cult. 2. Disciplin─â predat─â ├«n ╚Öcoal─â, av├ónd ca scop educarea ╚Öi instruirea elevilor ├«n spiritul religiei (1) date. ÔÇô Din fr. religion, lat. religio, -onis, germ. Religion.
REL├ŹGIE, religii, s. f. Credin╚Ť─â ├«n for╚Ťe supranaturale ╚Öi adorarea lor. Voim s─â vorbim de ├«nr├«urirea religiei asupra artei din veacul de mijloc. GHEREA, ST. CR. II 127. Religia ÔÇô o fraz─â de d├«n╚Öii inventat─â Ca cu a ei putere s─â v─â aplece-n jug. EMINESCU, O. I 59. ÔÖŽ Fig. Crez; cult. Tineretul... era admirator al altor religii literare ╚Öi al altor zei. SADOVEANU, E. 60. O na╚Ťie f─âr─â istorie este un popor ├«nc─â barbar ╚Öi vai de acel popor care ╚Öi-a pierdut religia suvenirilor. B─éLCESCU, O. I 53.
rel├şgie (-gi-e) s. f., art. rel├şgia (-gi-a), g.-d. art. rel├şgiei; pl. rel├şgii, art. rel├şgiile (-gi-i-)
rel├şgie s. f. (sil. -gi-e), art. rel├şgia (sil. -gi-a), g.-d. art. rel├şgiei; pl. rel├şgii, art. rel├şgiile (sil. -gi-i-)
REL├ŹGIE s. v. cult.
REL├ŹGIE s. v. crez.
REL├ŹGIE s.f. 1. Form─â a con╚Ötiin╚Ťei sociale, constituind o reflectare imaginar─â a realit─â╚Ťii naturale ╚Öi sociale; confesiune; credin╚Ť─â ├«ntr-o divinitate. 2. (Fig.) Crez; cult. [Gen. -iei, var. religiune s.f. / cf. lat. religio, fr. religion, it. religione].
REL├ŹGIE s. f. 1. form─â a con╚Ötiin╚Ťei sociale caracterizat─â prin credin╚Ťa ├«ntr-o divinitate, ├«ntr-o fiin╚Ť─â supranatural─â, creatoare ╚Öi guvernatoare a cosmosului ╚Öi prin oficierea unui cult; confesiune. 2. (fig.) crez; cult; lucru sf├ónt. (< fr. religion, lat. religio, germ. Religion)
REL├ŹGIE ~i f. Credin╚Ť─â ├«n existen╚Ťa unei for╚Ťe supranaturale (care implic─â un ansamblu de acte rituale) ╚Öi adorarea ei. [G.-D. religiei; Sil. -gi-e] /<fr. religion, lat. religio, ~onis, germ. Religion
religi(un)e f. 1. totalitatea ├«nv─â╚Ť─âturilor ╚Öi practicelor ce constituesc raporturile omului cu D-zeu. Religiunile cele mai r─âsp├óndite sunt: Budhismul ├«n India ╚Öi China, Catolicismul ├«n Europa ╚Öi America de S., Feti╚Öismul la popoarele s─âlbatice, Brahmanismul ├«n India ╚Öi China, Ortodoxismul ├«n Europa ╚Öi ├«n America de N., Mahomedanismul ├«n Turcia, Azia de E. ╚Öi Africa de N. ╚Öi Mozaismul ├«n toate ╚Ť─ârile lumii; 2. doctrin─â religioas─â: religiune natural─â, principii de moral─â independente de orice cult particular; 3. credin╚Ť─â, evlavie: om f─âr─â religiune; 4. sentiment de respect asemenea celui religios: religiunea mor╚Ťii.
*rel├şgie f. V. religiune.
*religi├║ne f. (lat. rel├şgio, -├│nis, scrupul, con╚Ötiin╚Ť─â; religiune, d. re- ╚Öi l├ęgere, a aduna, a alege, a citi. V. a- ╚Öi cu-leg). Respect fa╚Ť─â de Dumneze┼ş, credin╚Ť─â ├«n Dumneze┼ş: religiunea e sentimentu dependen╚Ťe─ş omulu─ş de Dumneze┼ş. Doctrin─â religioas─â, felu de a te ├«nchina: religiunea cre╚Ötineasc─â. ÔÇô Ob. rel├şgie (rus. pol. religia). ÔÇô Principalele religiun─ş s├«nt: budizmu (500.000.000 de oamen─ş ├«n India ╚Öi China), catolicizmu (300.000.000 ├«n E┼şropa ╚Öi America de Sud, Central─â ╚Öi Mexic), feti╚Öizmu (250.000.000 la s─âlbatic─ş), ortodoxizmu (150.000.000, la Ru╚Ö─ş, Bulgar─ş, S├«rb─ş, Rom├ón─ş, Grec─ş ╚Öi al╚Ťi─ş), brahmanizmu (140.000.000, ├«n India ╚Öi China), protestantizmu (120.000.000, ├«n nord-vestu E┼şrope─ş ╚Öi America de Nord), islamizmu (120.000.000, ├«n Turcia, vestu Asii─ş ╚Öi nordu Africi─ş) ╚Öi judaizmu (12.000.000 ├«n anu 1910, r─âsp├«ndi╚Ť─ş pin toat─â lumea).
religie s. v. CREZ.
RELIGIE s. (BIS.) confesiune, credin╚Ť─â, cult, rit, (pop.) lege. (E de ~ ortodox─â.)
RELIGIE. Subst. Religie, credin╚Ť─â, lege, cult, rit, confesiune. Religiozitate, misticism, devo╚Ťiune (livr.), cucernicie, evlavie, pietate, pio╚Öenie; habotnicie, bigotism (livr.); prozelitism. Doctrin─â religioas─â, dogm─â, dogmatic─â; canon. Erezie; schism─â; sect─â. Convertire. Excomunicare, abjura╚Ťie, abjurare, afurisenie, anatem─â, anatemizare (rar). Religii ╚Öi sisteme religioase: Politeism; henoteism; monoteism. Animism; totemism; zoolatrie, zoomorfism; idolatrie, p─âg├«nism, p─âg├«n─âtate, p─âg├«nie (├«nv.). Brahmanism; budism; lamaism; daoism; dravidism; druidism; hinduism; islam, islamism, mahomedanism, mahometism (├«nv.); iudaism, mozaism; jainism; mazdeism, mitraism; ╚Öintoism; cre╚Ötinism, cristianism (livr.); catolicism, papism (├«nv.), papist─â╚Öie (├«nv. ╚Öi reg., adesea depr.); ortodoxie, ortodoxism, pravoslavie (├«nv.), pravoslavnicie (├«nv.); protestantism; anglicanism; prezbiterianism; ─çalvinism; luteranism; husitism. Biseric─â; l─âca╚Ö sf├«nt; templu, catedral─â. Naos, nav─â; pronaos; catapeteasm─â, iconostas. Altar, sanctuar; sacristie. Icoan─â, iconi╚Ť─â (dim.). Cruce, cruciuli╚Ť─â (dim.); cruci╚Ť─â (dim., rar); troi╚Ť─â; crucifix. Slujb─â (religioas─â), serviciu divin (religios), sf├«nta slujb─â, liturghie; utrenie; vecernie. Predic─â, cazanie, omilie; omeletic─â. Rug─âciune, rug─â, molitv─â. Spovedanie, spovedire, confesiune, cuminec─âtur─â, ├«mp─ârt─â╚Öanie, euharistie, grijanie (pop.). Peniten╚Ť─â; post, postire. Carte religioas─â; biblie, sf├«nt─â scriptur─â, evanghelie; cazanie; liturghie; molitvelnic; octoih; omiliar. Coran; talmud; tora. Botez, cre╚Ötinare; nunt─â religioas─â; ├«nmorm├«ntare, prohod, prohodire, prohodit. Sanctificare, sfin╚Ťire, sfin╚Ťitur─â (rar). Dumnezeu, dumnezeire, providen╚Ť─â, pronie (├«nv. ╚Öi pop.), zeu, divinitate, idol; mucenic. Sf├«nt, sfin╚Ťi╚Öor (dim., ir.), sf├«ntule╚Ť (pop.). Credincios; prozelit; habotnic, bigot; schismatic; sectant; politeist; monoteist; animist, zoolatru, idolatru, p─âg├«n; budist; lamaist; hinduist; mahomedan; musulman; mozaic; cre╚Ötin; catolic, papista╚Ö (├«nv. ╚Öi reg.; adesea depr.), papist (├«nv.); ortodox, pravoslavnic (├«nv. ╚Öi pop.); protestant; reformat; anglican; prezbiterian; calvin, calvinist; luteran; husit. Adj. Religios, confesional; evlavios, cucernic, pios; habotnic, bigot. Dogmatic; canonic. Sectant; schismatic. Politeist; monoteist; animist; totemic; zoolatru, idolatru, p─âg├«n, p─âg├«nesc; brahman, brahmanic; budist; lamaist; hinduist; islamic, mahomedan, musulman; mozaic; ╚Öintoist; cre╚Ötin, cre╚Ötinesc; catolic, papist (├«nv.), papista╚Ö (├«nv. ╚Öi reg.; adesea depr.); protestant, reformat; anglican; prezbiterian; calvin, calvinesc, calvinist; luteran; husit. Sf├«nt, sacru, sacrosanct (livr.); dumnezeiesc, providen╚Ťial. Vb. A crede. A (se) converti; a (se) p─âg├«ni; a (se) cre╚Ötina, a (se) boteza; a (se) catoliciza, a (se) papist─â╚Öi (├«nv. ╚Öi reg.); a (se) calviniza. A merge la biseric─â; a se ├«nchina, a se ruga; a-(╚Öi) face cruce, a face m─ât─ânii, a m─ât─âni (reg.). A predica, a ╚Ťine o predic─â. A excomunica, a anatemiza, a afurisi, a abjura. A (se) cumineca, a (se) ├«mp─ârt─â╚Öi, a (se) spovedi, a (se) griji (pop.). A oficia o slujb─â, a sluji; a boteza, a cre╚Ötina; a cununa; a ├«nmorm├«nta, a prohodi. A sfin╚Ťi; a sanctifica, a diviniza. V. a╚Öez─âm├«nt de cult, carte, c─âlug─âr, cler.
REL├ŹGIE (< lar., fr., germ.) s. f. Ansamblu de idei, sentimente ╚Öi ac╚Ťiuni ├«mp─ârt─â╚Öite de un grup ╚Öi care ofer─â membrilor s─âi un obiect de venerare, un cod de comportament, un cadru de referin╚Ť─â pentru a intra ├«n rela╚Ťie cu grupul ╚Öi universul. De obicei, r. distinge ├«ntre real ╚Öi supranatural, vizeaz─â ceva ce transcende cunoscutul sau naturalul, este o recunoa╚Ötere a misteriosului ╚Öi a supranaturalului; r. include un concept sau o divinitate care implic─â omul ├«ntr-o experien╚Ť─â dincolo de nevoile lui personale sau sociale imediate, recunoscut─â ca ÔÇ×sacr─âÔÇŁ sau ÔÇ×sf├ónt─âÔÇŁ. R. revelat─â = r. al c─ârei corp de cuno╚Ötin╚Ťe este de natur─â revelat─â: iudaism (Dumnezeu a revelat poruncile lui Moise); cre╚Ötinism (Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a revelat Cuv├óntul Tat─âlui); islam (arhanghelul Gabriel a revelat lui Mahomed voin╚Ťa lui Dumnezeu). R. cultural─â = stadiu superior al religiozit─â╚Ťii corespunz├ónd unei culturi ╚Öi organiz─âri social-politice avansate. R. universal─â = r. care dep─â╚Öe╚Öte grani╚Ťele unui popor, cu mesaj universal (budismul, cre╚Ötinismul, islamul). ÔÖŽ Fig. Crez, cult.

Religie dex online | sinonim

Religie definitie

Intrare: religie
religie substantiv feminin
  • silabisire: -gi-e