reliefa definitie

12 definiții pentru reliefa

RELIEFÁ, reliefez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență, a pune în lumină; a sublinia, a accentua. [Pr.: -li-e-] – Din relief.
RELIEFÁ, reliefez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență, a pune în lumină; a sublinia, a accentua. [Pr.: -li-e-] – Din relief.
RELIEFÁ, reliefez, vb. I. Tranz. A scoate ceva în relief; (fig.) a pune în evidență, a sublinia, a accentua. [Regizorii] reliefează... semnificația socială, fără însă să se îndepărteze de adevăratul fond istoric al piesei. SAHIA, U.R.S.S. 149.
reliefá (a ~) (-li-e-) vb., ind. prez. 3 reliefeáză
reliefá vb. (sil. -li-e-), ind. prez. 1 sg. relieféz, 3 sg. și pl. reliefeáză
RELIEFÁ vb. 1. v. profila. 2. v. contura. 3. v. accentua. 4. v. evidenția.
A reliefa ≠ a estompa, a voala
RELIEFÁ vb. I. tr. A scoate în afară, în relief; (fig.) a evidenția, a sublinia, a accentua. [< relief].
RELIEFÁ vb. tr. a scoate în afară, în relief; a evidenția, a sublinia, a accentua. (< relief)
A RELIEFÁ ~éz tranz. 1) A face să se reliefeze. 2) A distinge din restul elementelor de același fel; a scoate în evidență; a evidenția; a releva; a remarca; a decela; a vădi. [Sil. -li-e-] /Din relief
A SE RELIEFÁ se ~eáză intranz. (despre obiecte ce nu au contururi) A se distinge prin anumite trăsături; a ieși în relief; a se diferenția; a se diferi; a se deosebi. [Sil. -li-e-] /Din relief
RELIEFA vb. 1. a se contura, a se delimita, a se desena, a se desluși, a se distinge, a se evidenția, a se preciza, a se profila, a se proiecta. (Imaginea ei se ~ în lumina asfințitului.) 2. a contura, a evidenția, a mula. (Rochia îi ~ corpul.) 3. a accentua, a evidenția, a întări, a marca, a puncta, a releva, a sublinia, (livr.) a învedera, a potența. (A ~ calitățile lucrării.) 4. a se evidenția, a reieși. (Se ~ un anumit patos în poezia lui.)

reliefa dex

Intrare: reliefa
reliefa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -li-e-