RELICVÁRIU, relicvarii, s. n. Cutie sau casetă de forme variate, în care se păstrează rămășițe din trupul sau din obiectele unui sfânt. – Din it. reliquario.

RELICVÁRIU, relicvarii, s. n. Cutie sau casetă de forme variate, în care se păstrează rămășițe din trupul sau din obiectele unui sfânt. – Din it. reliquario.

relicváriu [riu pron. riu] s. n., art. relicváriul; pl. relicvárii, art. relicváriile (-ri-i-)

relicváriu s. n. [-riu pron. -riu], art. relicváriul; pl. relicvárii, art. relicváriile (sil. -ri-i-)

RELICVÁRIU s.n. Casetă din materiale prețioase în care se păstrează relicve (1) [în DN]. [Pron. -riu. / < fr. reliquaire, it. reliquario].

RELICVÁRIU s. n. casetă din materiale prețioase în care se păstrează relicve (1). (< it. reliquario, fr. reliquaire)

RELICVÁRIU ~i n. Cutie făcută din metale prețioase, în care se păstrează rămășițele trupești ale unui sfânt. /<fr. reliquaire

relicváriu, relicvarii s. n. Casetă portativă sau cutie de mari dimensiuni, folosită pentru păstrarea unor relicve sfinte (de obicei fragmente de oseminte), executată din metale prețioase și bogat decorată. Din această categorie face parte și pacificalul. – Din fr. réliquaire.