RELEVÁ, relév, vb. I. Tranz. A pune în lumină, a scoate în relief; a evidenția, a remarca, a sublinia. – Din fr. relever.

RELEVÁ, relév, vb. I. Tranz. A pune în lumină, a scoate în evidență; a evidenția, a observa, a remarca, a sublinia. – Din fr. relever.

RELEVÁ, relév, vb. I. Tranz. A pune, a scoate (ceva sau pe cineva) în evidență, a evidenția, a sublinia; a observa, a remarca. A releva o calitate. ▭ Eu crez că asta trebuie relevat. CARAGIALE, O. III 242. ◊ Refl. Caracterul de sistem al limbii se relevă, între altele, atunci cînd încercăm să ne însușim structura gramaticală a unei limbi străine. MACREA, F. 18.

relevá (a ~) (a evidenția) vb., ind. prez. 3 relévă

relevá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. relévă; conj. prez. 3 sg. și pl. reléve

RELEVÁ vb. 1. v. accentua. 2. v. semnala. 3. v. sesiza. 4. v. denota.

A releva ≠ a voala, a tăinui

RELEVÁ vb. I. 1. tr. A scoate în relief, a evidenția; a remarca. 2. refl. A se dovedi, a se manifesta ca... 3. intr. (Rar) A ține de ceva, a depinde; a proveni din... [P.i. relév, -vez, 3,6 -vă. / < fr. relever, cf. lat. relevare].

RELEVÁ vb. I. tr. a scoate în evidență, a reliefa, a evidenția, a sublinia. II. refl. a se dovedi, a se manifesta ca... (< fr. relever)

A RELEVÁ relév tranz. A distinge din setul elementelor de același fel; a scoate la iveală; a pune în evidență; a evidenția; a reliefa; a remarca. /<fr. relever

relevà v. a scoate în relief: a releva frumusețile unei opere.

*relév și -éz, a -á v. tr. (lat. rélevo, -áre; fr. relever. V. ĭaŭ). Scot în relief, atrag atențiunea asupra: a releva meritele cuĭva. V. revel.

RELEVA vb. 1. a accentua, a evidenția a întări, a marca, a puncta, a reliefa, a sublinia, (livr.) a învedera, a potența. (A ~ calitățile lucrării.) 2. a nota, a observa, a remarca, a reține, a semnala, a sublinia. (Să ~ următoarele însușiri...) 3. a arăta, a dezvălui, a releva, a sesiza. (A ~ conducerii dificultățile întîmpinate.) 4. a arăta, a atesta, a denota, a indica, a trăda, a vădi. (Proiectul întocmit ~ competența autorului.)