releu definitie

11 definiții pentru releu

RELÉU, relee, s. n. 1. Aparat sau dispozitiv care realizează anumite comenzi, atunci când variază o mărime caracteristică a sistemului tehnic la care este conectat. 2. Sistem de comunicații în radiodifuziune și televiziune, cu stații intermediare de recepție și retransmisie. ◊ Releu de scară = automat de scară. 3. Înlocuire a cailor (în cursul drumului), a câinilor (în timpul vânătorii) sau a ștafetelor (în timpul unei curse); locul unde se face schimbul; animalul sau ștafeta de schimb. – Din fr. relais.
RELÉU, relee, s. n. 1. Aparat sau dispozitiv care realizează anumite comenzi, folosit la instalațiile automate și caracterizat prin faptul că determină o variație bruscă, în salt, a mărimii de ieșire, atunci când mărimea de intrare atinge anumite valori. 2. Sistem de comunicații în radiodifuziune și televiziune, cu stații intermediare de recepție și retransmisie. ◊ Releu de scară = automat de scară. 3. Înlocuire a cailor (în cursul drumului), a câinilor (în timpul vânătorii) sau a ștafetelor (în timpul unei curse); locul unde se face schimbul; animalul sau ștafeta de schimb. – Din fr. relais.
RELÉU, relee, s. n. 1. Aparat care comandă anumite modificări într-un sistem tehnic, fiind acționat de variația unor mărimi caracteristice (temperatură, tensiune, putere etc.) ale unui alt sistem tehnic. Cînd lucrez la aparat, dînsul stă nemișcat, cu ochii la releu și ascultă. PĂUN-PINCIO, P. 98. 2. Sistem de comunicații cu stații intermediare de recepție și retransmisie. 3. Înlocuire a cailor în cursul drumului, a cîinilor de vînătoare în timpul vînatului, a ștafetelor în timpul unei curse; locul unde se face schimbul; animalul de schimb.
reléu s. n., art. reléul; pl. relée
reléu s. n., art. reléul; pl. relée
RELÉU s.n. 1. (Tehn.) Aparat sau dispozitiv de comandă pentru anumite modificări (închiderea sau deschiderea unui circuit etc.) ale unui sistem tehnic, acționat de variația unor mărimi caracteristice (temperatură, tensiune etc.) ale unui alt sistem tehnic. 2. Dispozitiv care retransmite (amplificând) semnalele recepționate. ♦ Comunicație între mai multe locuri, făcută cu ajutorul unor stații intermediare de recepție și de retransmisie. 3. (Rar) Cai, atelaj de schimb pentru anumite drumuri lungi, postați din loc în loc. ♦ Loc unde se țin caii de schimb și se face schimbarea acestora. ♦ Câinii de vânătoare cărora li se dă drumul pentru a-i înlocui pe cei obosiți de goană. [Pl. -ee, -euri. / < fr. relais].
RELÉU s. n. 1. aparat, dispozitiv de comandă pentru anumite modificări ale unui sistem tehnic, acționat de variația unor mărimi caracteristice (temperatură, tensiune etc.) ale unui alt sistem tehnic. 2. dispozitiv care retransmite (amplificând) semnalele recepționate. ◊ comunicație între mai multe locuri, făcută cu ajutorul unor stații intermediare de recepție și de retransmisie. 3. mod de înlocuire a cailor pentru anumite drumuri lungi, a câinilor în timpul vânătorii sau a ștafetelor în timpul unei curse; locul de schimb; animalul sau ștafeta. (< fr. relais)
RELÉU ~e n. 1) Dispozitiv care permite unei energii (relativ slabe) să declanșeze o energie puternică. 2) Dispozitiv care servește la transmiterea unui semnal radioelectronic, amplificându-l. 3) Dispozitiv care permite comutarea unui circuit electric cu ajutorul unui semnal de comandă. 4) Grup de cai (de curse), de câini (de vânătoare), de ștafete, care sunt înlocuiți prin alții în timpul unei curse. 5) Loc unde se petrece această înlocuire. /<fr. relais
aeropórt-reléu s. n. (av.) ◊ „Reprezentanții societăților [aviatice] s-au pronunțat pentru folosirea unor aeroporturi-releu unde avioanele și-ar putea face plinul, asigurându-se astfel zborurile dus și întors fără riscul de a ajunge în pană de combustibil.” I.B. 10 XI 73 p. 4 (din aeroport + releu)
stáție-reléu s. f. ◊ „Pentru recepționarea și vizionarea în condiții îmbunătățite a programelor Studioului central de televiziune, în cursul acestui an urmează să fie date în funcțiune noi stații-releu de translație.” Sc. 7 III 75 p. 5 //din stație + releu//
RELÉU (< fr.) s. n. 1. (TEHN.) Aparat sau dispozitiv caracterizat prin faptul că determină automat o variație bruscă, în salt, a mărimii sale de ieșire când mărimea sa de intrare atinge anumite valori. Principalele elemente funcționale ale r. sunt: elementul sensibil sau organul de excitație, care este supus direct acțiunilor determinate de mărimea de intrare (ex. bobina de excitație și miezul feromagnetic al unui r. electromagnetic); elementul de comparație, care compară mărimea de intrare cu o anumită mărime de referință și împiedică funcționarea r. dacă mărimea de intrare nu a depășit o anumită valoare prestabilită (ex. resortul antagonist care reține armătura mobilă a unui r. electromagnetic), și elementul sau organul de execuție (ex. contactele care deschid sau închid brusc un circuit electric, mărimea de ieșire fiind în acest caz curentul din circuit). După funcționarea pe care o au r. pot fi: de protecție de control, de semnalizare, de blocare, de timp, selectoare, cu program etc. După natura fenomenelor pe care se bazează funcționarea lor, r. pot fi: mecanice (de presiune, de debit, de viteză, de accelerație etc.), termice (de temperatură), optice, chimice și electrice, care, la rândul lor, după principiul de funcționare pot fi: electromagnetice, magnetoelectrice, electrodinamice, de inducție, electronice (cu tuburi electronice sau cu dispozitive semiconductoare), cu miezuri magnetice etc. Se construiesc și relee combinate: termoelectrice, electromecanice, fotoelectrice etc. 2. Instalație intermediară a unui lanț de transmisiune prin care parametrii mesajului, atenuați sau deformați pe parcursul lanțului, se readuc la valoarea inițială. 3. Mod de înlocuire a cailor (în cursul drumului), a câinilor (în timpul vânătorii) sau a ștafetelor (în timpul unei curse); locul în care se face schimbul; animalul sau ștafeta de schimb.

releu dex

Intrare: releu (pl. relee)
releu pl. relee substantiv neutru
Intrare: releu (pl. releuri)
releu pl. releuri