relege definitie

2 intrări

13 definiții pentru relege

RELEGÁ, relég, vb. I. Tranz. (Înv.) A surghiuni, a izgoni; a expulza. – Din fr. reléguer, lat., it. relegare.
RELÉGE, relegi, s. f. (Înv.) Religie. – Contaminare între religie și lege.
RELEGÁ, relég, vb. I. Tranz. (Înv.) A surghiuni, a izgoni; a expulza. – Din fr. reléguer, lat., it. relegare.
RELÉGE, relegi, s. f. (Înv.) Religie. – Contaminare între religie și lege.
RELEGÁ, relég, vb. I. Tranz. (Franțuzism învechit) A expulza, a surghiuni, a izgoni. (Fig.) Stai... cu mîinile pe piept în catacombele triste, unde creștinismul te-a relegat. ANGHEL-IOSIF, C. L. 217. Levante devine figura din primul plan al poemei și Calavryta este relegată tocmai în cel de al treilea. MACEDONSKI, O. IV 73.
RELÉGE, relegi, s. f. (Învechit) Religie. Romînii da numele de păgîn la toate neamurile ce nu erau de relegea lui. ALECSANDRI, P. P. 82. Începu a sili pre străini și pre catolici a-și lepăda relegea. NEGRUZZI, S. I 144.
relegá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 relégă
relegá vb., ind. prez. 1 sg. relég, 3 sg. și pl. relégă
RELEGÁ vb. v. alunga, exila, expulza, goni, izgoni, ostraciza, proscrie, surghiuni.
RELEGÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A interna într-o colonie penitenciară; a surghiuni, a expulza. 2. A plasa, a așeza. [< fr. reléguer].
RELEGÁ vb. tr. 1. a interna într-o colonie penitenciară; a surghiuni, a expulza. 2. a plasa, a așeza. (< fr. reléguer, lat., it. relegare)
relege f. religiune: sili pe catolici a-și lepăda relegea NEGR. [Termen cărturăresc format din compromisul vechiului sinonim lege cu neologismul religiune].
relega vb. v. ALUNGA. EXILA. EXPULZA. GONI. IZGONI. OSTRACIZA. PROSCRIE. SURGHIUNI.

relege dex

Intrare: relega
relega verb grupa I conjugarea I
Intrare: relege
relege