RELEGÁ, relég, vb. I. Tranz. (Înv.) A surghiuni, a izgoni; a expulza. – Din fr. reléguer, lat., it. relegare.

RELEGÁRE, relegări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a relega și rezultatul ei. – V. relega.

RELEGÁ, relég, vb. I. Tranz. (Înv.) A surghiuni, a izgoni; a expulza. – Din fr. reléguer, lat., it. relegare.

RELEGÁRE, relegări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a relega și rezultatul ei. – V. relega.

RELEGÁ, relég, vb. I. Tranz. (Franțuzism învechit) A expulza, a surghiuni, a izgoni. (Fig.) Stai... cu mîinile pe piept în catacombele triste, unde creștinismul te-a relegat. ANGHEL-IOSIF, C. L. 217. Levante devine figura din primul plan al poemei și Calavryta este relegată tocmai în cel de al treilea. MACEDONSKI, O. IV 73.

RELEGÁRE s. f. (Franțuzism învechit) Acțiunea de a relega și rezultatul ei; expulzare, surghiunire, izgonire.

relegá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 relégă

relegáre (înv.) s. f., g.-d. art. relegắrii; pl. relegắri

relegá vb., ind. prez. 1 sg. relég, 3 sg. și pl. relégă

relegáre s. f., g.-d. art. relegării; pl. relegări

RELEGÁ vb. v. alunga, exila, expulza, goni, izgoni, ostraciza, proscrie, surghiuni.

RELEGÁRE s. v. alungare, exilare, expulzare, gonire, izgonire, ostracizare, proscriere, surghiunire.

RELEGÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A interna într-o colonie penitenciară; a surghiuni, a expulza. 2. A plasa, a așeza. [< fr. reléguer].

RELEGÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a relega și rezultatul ei; expulzare, izgonire, surghiunire; relegație. [< relega].

RELEGÁ vb. tr. 1. a interna într-o colonie penitenciară; a surghiuni, a expulza. 2. a plasa, a așeza. (< fr. reléguer, lat., it. relegare)

relega vb. v. ALUNGA. EXILA. EXPULZA. GONI. IZGONI. OSTRACIZA. PROSCRIE. SURGHIUNI.

relegare s. v. ALUNGARE. EXILARE. EXPULZARE. GONIRE. IZGONIRE. OSTRACIZARE. PROSCRIERE. SURGHIUNIRE.