Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru relega╚Ťie

RELEG├ü╚ÜIE, relega╚Ťii, s. f. (├Änv.) Relegare. [Var.: relega╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. rel├ęgation.
RELEGA╚ÜI├ÜNE s. f. v. relega╚Ťie.
RELEG├ü╚ÜIE, relega╚Ťii, s. f. (├Änv.) Relegare. [Var.: relega╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. rel├ęgation.
RELEGA╚ÜI├ÜNE s. f. v. relega╚Ťie.
RELEG├ü╚ÜIE, relega╚Ťii, s. f. (Fran╚Ťuzism ├«nvechit) Relegare. (╚śi ├«n forma relega╚Ťiune) Mi╚Öc─ârile de la 1848 se sf├«r╚Öiser─â cu o serie de relega╚Ťiuni, ╚Öi Bucovina fiind socotit─â ca o margine de ╚Ťar─â, mul╚Ťi profesori distin╚Öi din Austria se pomenir─â ├«n Cern─âu╚Ťi. C─éLINESCU, E. 58. ÔÇô Variant─â: relega╚Ťi├║ne s. f.
RELEGA╚ÜI├ÜNE s. f. v. relega╚Ťie.
releg├í╚Ťie (├«nv.) (-╚Ťi-e) s. f., art. releg├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. releg├í╚Ťiei; pl. releg├í╚Ťii, art. releg├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
releg├í╚Ťie s. f. lega╚Ťie
RELEGÁȚIE s. v. alungare, exilare, expulzare, gonire, izgonire, ostracizare, proscriere, surghiunire.
RELEG├ü╚ÜIE s.f. (Liv.) Relegare. [Gen. -iei, var. relega╚Ťiune s.f. / < fr. rel├ęgation, lat. relegatio].
RELEGA╚ÜI├ÜNE s.f. v. relega╚Ťie.
relega╚Ťie s. v. ALUNGARE. EXILARE. EXPULZARE. GONIRE. IZGONIRE. OSTRACIZARE. PROSCRIERE. SURGHIUNIRE.

Relega╚Ťie dex online | sinonim

Relega╚Ťie definitie

Intrare: relega╚Ťie
relega╚Ťiune
relega╚Ťie substantiv feminin