12 definiții pentru relegație
RELEGÁȚIE, relegații,
s. f. (
Înv.) Relegare. [
Var.:
relegațiúne s. f.] – Din
fr. relégation. RELEGAȚIÚNE s. f. v. relegație. RELEGÁȚIE, relegații,
s. f. (
Înv.) Relegare. [
Var.:
relegațiúne s. f.] – Din
fr. relégation. RELEGAȚIÚNE s. f. v. relegație. RELEGÁȚIE, relegații,
s. f. (Franțuzism învechit) Relegare. (Și în forma relegațiune) Mișcările de la 1848 se sfîrșiseră cu o serie de relegațiuni, și Bucovina fiind socotită ca o margine de țară, mulți profesori distinși din Austria se pomeniră în Cernăuți. CĂLINESCU, E. 58. – Variantă:
relegațiúne s. f. RELEGAȚIÚNE s. f. v. relegație.
relegáție (
înv.) (-ți-e)
s. f.,
art. relegáția (-ți-a),
g.-d. art. relegáției;
pl. relegáții,
art. relegáțiile (-ți-i-)
RELEGÁȚIE s. v. alungare, exilare, expulzare, gonire, izgonire, ostracizare, proscriere, surghiunire. RELEGÁȚIE s.f. (Liv.) Relegare. [Gen. -iei, var. relegațiune s.f. / < fr. relégation, lat. relegatio].
RELEGAȚIÚNE s.f. v.
relegație. relegație s. v. ALUNGARE. EXILARE. EXPULZARE. GONIRE. IZGONIRE. OSTRACIZARE. PROSCRIERE. SURGHIUNIRE. Relegație dex online | sinonim
Relegație definitie
Intrare: relegație
relegație substantiv feminin