relectură definitie

6 definiții pentru relectură

RELECTURĂ, relecturi, s. f. Recitire. – Pref. re- + lectură.
RELECTÚRĂ, relecturi, s. f. (Rar) Recitire. – Re1- + lectură.
*relectúră s. f., g.-d. art. relectúrii; pl. relectúri
relectúră s. f., pl. relectúri
RELECTÚRĂ s. f. recitire, a doua lectură. (< fr. relecture)
relectúră s. f. Recitire, a doua lectură ◊ „G. S. mi-a promis o relectură atentă [...]” R.lit. 5 XI 70 p. 20. ◊ „Juriul premiului anual pentru roman Goncourt s-a reunit la 1 octombrie după ce s-au făcut «lecturile de vacanță», în total 174 de romane. S-au ales 24 de cărți pentru «relectură».R.lit. 17 X 74 p. 23. ◊ „M. D. câștigă la relectură, senzația prospețimii se păstrează intactă.” R.lit. 20 VII 78 p. 2 (din re- + lectură; cf. fr. relecture; DEX-S)

relectură dex

Intrare: relectură
relectură substantiv feminin