relaxare definitie

2 intrări

27 definiții pentru relaxare

RELAXÁ, relaxez, vb. I. 1. Tranz. A pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic, electric etc. în stare de libertate, acesta revenind lent la vechea stare sau la o nouă stare de echilibru. 2. Refl. (Despre tensiunile mecanice dintr-un corp) A scădea fără ca să varieze deformația corpului. 3. Refl. și tranz. Fig. A (se) liniști, a (se) destinde (după un efort susținut). – Din fr. relaxer.
RELAXÁRE, relaxări, s. f. Faptul de a (se) relaxa. – V. relaxa.
RELAXÁ, relaxez, vb. I. 1. Tranz. A pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic, electric etc. în stare de libertate, acesta revenind lent la vechea stare sau la o nouă stare de echilibru. 2. Refl. (Despre tensiunile mecanice dintr-un corp) A scădea fără ca să varieze deformația corpului. 3. Refl. și tranz. Fig. A (se) liniști, a (se) destinde (după un efort susținut); a deveni sau a face să devină mai puțin încordat. – Din fr. relaxer.
RELAXÁRE, relaxări, s. f. Faptul de a (se) relaxa. – V. relaxa.
RELAXÁ, relaxez, vb. I. Refl. 1. A se destinde, a slăbi. Trăsăturile feței i se relaxau. CAMIL PETRESCU, P. 225. 2. (Despre tensiunile mecanice dintr-un corp) A scădea fără ca să varieze deformația corpului.
RELAXÁRE, relaxări, s. f. 1. Faptul de a se relaxa; destindere, slăbire. Bălcescu îl privește cu ochi strălucitori... căci violența lui e, în această creștere uimitoare, alternată cu clipe de relaxare. CAMIL PETRESCU, O. II 619. A fost o relaxare generală a spiritului de ordine și de autoritate. REBREANU, R. II 240. 2. (Mec.) Scădere a tensiunilor mecanice dintr-un corp plastic fără ca să varieze deformația lui.
relaxá (a ~) vb., ind. prez. 3 relaxeáză
relaxáre s. f., g.-d. art. relaxắrii; pl. relaxắri
relaxá vb., ind. prez. 1 sg. relaxéz, 3 sg. și pl. relaxeáză
relaxáre s. f., g.-d. art. relaxării; pl. relaxări
RELAXÁ vb. v. destinde.
RELAXÁ vb. v. recrea.
RELAXÁRE s. 1. v. destindere. 2. (FON.) destindere, recursie.
RELAXÁRE s. v. recreare.
A se relaxa ≠ a se încorda, a se tensiona
Relaxare ≠ încordare
RELAXÁ vb. I. refl. 1. A face ceva fără grabă, fără încordare sau tensiune; a face ceva destins. ♦ A slăbi, a scădea. 2. A se destinde. ♦ (Fig.) A (se) liniști; a(-și) scădea tensiunea nervoasă. [Cf. engl. relax, fr. relaxer < lat. relaxare].
RELAXÁRE s.f. Acțiunea de a se relaxa și rezultatul ei. ♦ Destindere; slăbire, scădere. ♦ Relaxație. [< relaxa].
RELAXÁ vb. I. refl. a face ceva fără grabă, fără încordare sau tensiune, destins. ◊ a slăbi, a scădea. II. tr., refl. a(-și) destinde (corpul, mușchii). ◊ (fig.) a (se) liniști; a(-și) scădea tensiunea nervoasă. (< fr. relaxer, lat. relaxare)
RELAXÁRE s. f. 1. acțiunea de a se relaxa. ◊ liniștire a nervilor; destindere. ◊ scădere din intensitate a tensiunii dramatice. 2. scădere a tensiunilor interne dintr-un corp, deformația lui rămânând constantă. 3. proces ireversibil prin care un sistem fizic tinde, în anumite condiții, spre starea de echilibru termodinamic, electric etc. (< relaxa)
A RELAXÁ ~éz tranz. A face sa se relaxeze. /<fr. relaxer
A SE RELAXÁ mă ~éz intranz. A se destinde după o perioadă de încordare fizică sau mintală; a deveni mai puțin încordat. /<fr. relaxer
RELAXÁRE ~ări f. 1) v. A RELAXA și A SE RELAXA. 2) tehn. Scădere a tensiunilor dintr-un material sub deformație continuă. /v. a se relaxa
relaxa vb. v. RECREA.
RELAXA vb. a se destinde, a slăbi. (Un arc care s-a ~.)
relaxare s. v. RECREARE.
RELAXARE s. 1. destindere, slăbire. (~ unui arc.) 2. (FON.) destindere, recursie.

relaxare dex

Intrare: relaxa
relaxa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: relaxare
relaxare substantiv feminin