Dicționare ale limbii române
RELATIVIZÁ, relativizez, vb. I. Refl. A căpăta un caracter relativ. ♦ (Tranz.) A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmații). – Cf. germ. relativieren.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
RELATIVIZÁ, relativizez, vb. I. Refl. A căpăta un caracter relativ. ♦ (Tranz.) A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmații). – Cf. germ. relativieren.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
relativizá (a ~) vb., ind. prez. 3 relativizeáză
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
relativizá vb., ind. prez. 1 sg. relativizéz, 3 sg. și pl. relativizeáză
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
RELATIVIZÁ vb. I. refl. (Rar) A căpăta un caracter relativ. ♦ tr. A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmații). [Cf. germ. relativieren].
RELATIVIZÁ vb. tr., refl. a imprima, a căpăta un caracter relativ (2). (< fr. relativiser)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
A RELATIVIZÁ ~éz tranz. rar A face să se relativizeze. /Din relativ
- sursa: NODEX 2002
- permalink
A SE RELATIVIZÁ se ~eáză intranz. rar A deveni relativ. /Din relativ
- sursa: NODEX 2002
- permalink
relativizat dex
Intrare: relativiza
relativiza
verb
grupa I
conjugarea a II-a
Intrare: relativizat
relativizat
participiu