Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru relativitate

RELATIVIT├üTE s. f. 1. Faptul de a fi relativ. 2. Proprietate a m─ârimilor fizice de a depinde de condi╚Ťiile concrete ├«n care se efectueaz─â m─âsurarea lor sau de sistemul de referin╚Ť─â la care sunt raportate. ÔŚŐ Teoria relativit─â╚Ťii = teorie fizic─â a interdependen╚Ťei dintre spa╚Ťiu, timp ╚Öi materia ├«n mi╚Öcare, cuprinz├ónd legi valabile at├ót pentru viteze mici de deplasare ale corpurilor, c├ót ╚Öi pentru viteze relative foarte mari, comparabile cu viteza luminii. ÔÇô Din fr. relativit├ę.
RELATIVIT├üTE s. f. 1. Faptul de a fi relativ. 2. Proprietate a m─ârimilor fizice de a avea valori dependente de condi╚Ťiile concrete ├«n care se efectueaz─â m─âsurarea lor sau de sistemul de referin╚Ť─â la care sunt raportate. ÔŚŐ Teoria relativit─â╚Ťii = teorie fizic─â a interdependen╚Ťei dintre spa╚Ťiu, timp ╚Öi materia ├«n mi╚Öcare, prin care se stabilesc, cu precizie mai mare dec├ót ├«n fizica clasic─â, legile generale ale tuturor fenomenelor fizice ╚Öi pentru cazurile ├«n care vitezele corpurilor nu sunt neglijabile fa╚Ť─â de viteza de propagare a luminii ├«n vid. ÔÇô Din fr. relativit├ę.
RELATIVIT├üTE s. f. Faptul de a fi relativ. Relativitatea cuno╚Ötin╚Ťelor. ÔŚŐ (Fiz.) Teoria relativit─â╚Ťii = teorie a tuturor fenomenelor fizice, bazat─â ├«n esen╚Ť─â pe dou─â legi generale, numite principiul relativit─â╚Ťii restr├«nse ╚Öi principiul constan╚Ťei vitezei luminii ├«n vid, prin care se stabilesc cu precizie mai mare dec├«t ├«n fizica clasic─â legile generale ale tuturor fenomenelor fizice ╚Öi pentru cazurile ├«n care vitezele corpurilor nu s├«nt neglijabile fa╚Ť─â de viteza de propagare a luminii ├«n vid.
relativit├íte s. f., g.-d. art. relativitß║»╚Ťii
relativit├íte s. f., g.-d. art. relativit─â╚Ťii
RELATIVITÁTE s. relativism.
RELATIVIT├üTE s.f. 1. ├Änsu╚Öirea a ceea ce este relativ; relativism. 2. Proprietate a m─ârimilor fizice de a depinde de condi╚Ťiile concrete ├«n care se efectueaz─â m─âsurarea lor sau de sistemul de referin╚Ť─â la care sunt raportate. ÔÖŽ Teoria relativit─â╚Ťii = teorie formulat─â de Einstein, potrivit c─âreia legile fenomenelor fizice sunt valabile cu o precizie cu at├ót mai mic─â cu c├ót vitezele corpurilor sunt mai mari comparabile cu viteza de propagare a luminii ├«n vid. [Cf. fr. relativit├ę].
RELATIVIT├üTE s. f. 1. faptul de a fi relativ; relativism (2). 2. proprietate a fenomenelor, a m─ârimilor fizice de a depinde de condi╚Ťiile concrete ├«n care se efectueaz─â m─âsurarea lor sau de sistemul de referin╚Ť─â la care sunt raportate. ÔÖŽ teoria ~─â╚Ťii = teorie fizic─â potrivit c─âreia legile fenomenelor fizice sunt valabile cu o precizie cu at├ót mai mic─â cu c├ót vitezelor corpurilor sunt mai mari comparabile cu viteza de propagare a luminii ├«n vid. (< fr. relativit├ę)
RELATIVIT├üTE f. Caracter relativ. ÔŚŐ Teoria ~─â╚Ťii teorie care caracterizeaz─â propriet─â╚Ťile temporal-spa╚Ťiale ale proceselor fizice. /<fr. relativit├ę, germ. Relativit├Ąt
relativitate f. ├«nsu╚Öirea celor relative: relativitatea cuno╚Ötin╚Ťelor noastre.
*relativit├íte f. (d. relativ; fr. relativit├ę). Calitatea de a fi relativ: relativitatea valori─ş aurulu─ş.
RELATIVITATE s. relativism.
RELATIVIT├üTE (< fr. {i}) s. f. 1. Faptul de a fi relativ. 2. Proprietate a m─ârimilor fizice de a depinde de condi╚Ťiile concrete ├«n care se efectueaz─â m─âsurarea lor sau de sistemul de referin╚Ť─â la care sunt raportate (ex. dependen╚Ťa vitezei unui mobil de mi╚Öcarea reperului la care este raportat─â). Fizica modern─â a dezv─âluit r. multor m─ârimi (ex. masa, lungimea, durata), care, ├«n trecut, erau considerate ca av├ónd caracter absolut. Principiul r. galileiene a fost enun╚Ťat ├«n lucrarea ÔÇ×Dialog asupra celor dou─â sisteme ale lumiiÔÇŁ ├«n 1630. ÔŚŐ Teoria relativit─â╚Ťii = teorie a rela╚Ťiilor dintre spa╚Ťiu, timp ╚Öi mi╚Öcarea materiei, ├«n care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enun╚Ťate ├«ntr-o form─â valabil─â at├ót pentru viteze relative mici ale corpurilor c├ót ╚Öi (ceea ce ├«i este caracteristic) pentru viteze relative foarte mari, apropiate de viteza luminii. T.r. cuprinde dou─â p─âr╚Ťi: t.r. restr├ónse (sau speciale) ╚Öi t.r. generale (sau generalizate). ├Än mecanica clasic─â (newtonian─â), spa╚Ťiul ╚Öi timpul sunt independente de materie ╚Öi de mi╚Öcarea acesteia, av├ónd un caracter absolut; spa╚Ťiul este omogen ╚Öi izotrop, fiind lipsit de propriet─â╚Ťi fizice ╚Öi av├ónd numai ├«nsu╚Öiri geometrice (euclidiene); timpul se scurge ├«n mod uniform. Mi╚Öcarea corpurilor este descris─â prin raportarea la sistemele de referin╚Ť─â, ├«ntre care un loc aparte ├«l ocup─â sistemele iner╚Ťiale. Potrivit principiului relativit─â╚Ťii mecanice (sau clasice), enun╚Ťat de Galilei, ÔÇ×prin nici o experien╚Ť─â mecanic─â efectuat─â ├«n interiorul unui sistem iner╚Ťial nu se poate stabili dac─â acesta se afl─â se afl─â ├«n stare de repaus sau dac─â are o mi╚Öcare rectilinie ╚Öi uniform─âÔÇŁ, sau, ceea ce este echivalent, ÔÇ×legile fenomenelor mecanice au aceea╚Öi form─â ├«n toate sistemele iner╚ŤialeÔÇŁ. Din acest principiu rezult─â c─â mi╚Öcarea uniform─â absolut─â sau repausul absolut sunt lipsite de semnifica╚Ťie. Mi╚Öcarea ╚Öi repausul au sens numai prin raportarea la sisteme de referin╚Ť─â, posed─â deci un caracter relativ. ├Än fizica sec. 19 se admitea existen╚Ťa unui mediu elastic, eterul, care constituia substratul propag─ârii undelor electromagnetice (├«n particular al luminii). Studiile asupra fenomenelor electromagnetice au dus la concluzia c─â eterul ar reprezenta un sistem de referin╚Ť─â imobil ╚Öi atunci s-a ├«ncercat (Michelson, 1881 ╚Ö.a.) punerea ├«n eviden╚Ť─â a mi╚Öc─ârii absolute a P─âm├óntului fa╚Ť─â de el. Rezultatul tuturor experien╚Ťelor a fost negativ, confirm├ónd valabilitatea principiului relativit─â╚Ťii din mecanic─â ╚Öi pentru procesele electromagnetice. De asemenea s-a dovedit experimental c─â viteza undelor electromagnetice ├«n vid nu depinde de viteza sursei ╚Öi reprezint─â, ├«n natur─â, o vitez─â maxim─â care nu poate fi dep─â╚Öit─â ├«n nici un mod. Aceste fapte au stat la baza cre─ârii de c─âtre Einstein, ├«n 1905, a t.r. restr├ónse, numit─â astfel deoarece nu cuprinde ├«n sfera sa de fenomene ╚Öi pe cele gravita╚Ťionale, men╚Ťin├óndu-se tot la sistemele de referin╚Ť─â iner╚Ťiale. Ea se ├«ntemeiaz─â pe dou─â principii: principiul relativit─â╚Ťii, ÔÇ×legile fenomenelor fizice au aceea╚Öi form─â fa╚Ť─â de toate sistemele iner╚ŤialeÔÇŁ ╚Öi principiul constan╚Ťei vitezei luminii, ÔÇ×viteza luminii ├«n vid este aceea╚Öi fa╚Ť─â de toate sistemele iner╚Ťiale (ea este o constant─â universal─â)ÔÇŁ. Aceste dou─â principii exclud posibilitatea existen╚Ťei eterului ╚Öi, ├«n acela╚Öi timp, condus la o serie de concluzii care revolu╚Ťioneaz─â reprezent─ârile noastre tradi╚Ťionale despre spa╚Ťiu ╚Öi timp. Astfel, lungimea unui corp se contract─â fa╚Ť─â de un sistem de referin╚Ť─â ├«n raport cu care corpul are o mi╚Öcare relativ─â, iar durata unui fenomen se dilat─â (timpul se scurge mai ├«ncet) fa╚Ť─â de un sistem de referin╚Ť─â ├«n raport cu care sediul fenomenului are o mi╚Öcare relativ─â, de╚Öi at├ót lungimea corpului, c├ót ╚Öi durata fenomenului r─âm├ón acelea╚Öi fa╚Ť─â de sistemul de referin╚Ť─â propriu (legat de ele). Spa╚Ťiul ╚Öi timpul cap─ât─â deci un caracter relativ, ├«n sensul c─â ele depind de sistemul iner╚Ťial la care sunt raportate; acela╚Öi caracter ├«l dob├ónde╚Öte ╚Öi simultaneitatea a dou─â evenimente, precum ╚Öi masa corpurilor. Aceasta din urm─â cre╚Öte o dat─â cu m─ârirea vitezei corpului fa╚Ť─â de sistemul de referin╚Ť─â, tinz├ónd c─âtre infinit atunci c├ónd c├ónd viteza relativ─â se apropie de viteza luminii. O realizare important─â a t.r. restr├ónse a constituit-o stabilirea interdependen╚Ťei dintre masa ╚Öi energia unui corp: varia╚Ťia energiei este egal─â cu produsul dintre varia╚Ťia masei ╚Öi p─âtratul vitezei luminii (cunoscuta rela╚Ťie E = mc2). Aceast─â lege a dezv─âluit faptul c─â substan╚Ťa (materia ponderabil─â) con╚Ťine ├«n s├ónul s─âu prodigioase rezerve de energie, care pot fi puse ├«n libertate ╚Öi care de altfel, se folosesc de pe acum prin reac╚Ťii nucleare. T.r. restr├ónse a relevat totodat─â faptul c─â orice radia╚Ťie (ex. lumina) are o mas─â inert─â. Elaborarea t.r. restr├ónse de c─âtre Einstein (1908-1916) a pornit de la faptul, constatat experimental, al egalit─â╚Ťii dintre masele inert─â ╚Öi grea ale unui corp. Pe aceast─â baz─â, Einstein a extins principiul relativit─â╚Ťii la toate sistemele de referin╚Ť─â ╚Öi la toate fenomenele cunoscute (inclusiv cele gravita╚Ťionale): ÔÇ×legile fenomenelor fizice au aceea╚Öi form─â oricare ar fi sistemul de referin╚Ť─â fa╚Ť─â de care sunt exprimate ╚Öi starea lui de mi╚ÖcareÔÇŁ. T.r. restr├ónse devine ├«n un caz particular al t.r. generale, principiile sale fiind valabile numai local (pe por╚Ťiuni ale spa╚Ťiului suficient de mici), ├«n c├ómpuri gravifice neglijabile ╚Öi pentru intervale de timp destul de scurte. T.r. generale duce la concluzia c─â spa╚Ťiul, timpul ╚Öi materia ├«n mi╚Öcare se afl─â ├«ntr-o str├óns─â interdependen╚Ť─â: propriet─â╚Ťile spa╚Ťiale ╚Öi temporale ale fenomenelor sunt determinate de distribu╚Ťia maselor gravita╚Ťionale, iar mi╚Öcarea acestora este determinat─â de ├«nsu╚Öirile spa╚Ťiului ╚Öi timpului. Spa╚Ťiul este descris de o geometrie riemannian─â; el este curbat ├«ndeosebi ├«n vecin─âtatea marilor concentra╚Ťii de mase. Tot aici timpul este ├«ncetinit, iar principiul constan╚Ťei vitezei luminii este ├«nc─âlcat. Pentru practica de toate zilele, efectele t.r. generale sunt neglijabile. Totu╚Öi, consecin╚Ťele sale au primit str─âlucite confirm─âri experimentale. Astfel a fost explicat, prin t.r. generale, avansul continuu al periheliului orbitei planetei Mercur, fapt descoperit ├«nc─â din sec. 19; a fost determinat─â curbarea razelor de lumin─â (provenite de la a╚Ötri) atunci c├ónd trec prin vecin─âtatea Soarelui; a fost observat─â deplasarea spre ro╚Öu a liniilor spectrale emise emise de pe o mare mas─â gravific─â; a fost confirmat─â cre╚Öterea masei particulelor rapide ├«n marile acceleratoare; a fost constatat─â cre╚Öterea timpului de via╚Ť─â al mezonilor rapizi ├«n compara╚Ťie cu cel al mezonilor len╚Ťi ╚Ö.a. T.r. constituie una dintre cele mai de seam─â cuceriri ╚Ötiin╚Ťifice ale sec. 20. Ea a stabilit interdependen╚Ťa dintre propriet─â╚Ťile spa╚Ťiale ╚Öi temporale ale materiei ├«n mi╚Öcare, ╚Öi temporale ale materiei ├«n mi╚Öcare, relev├ónd unitatea ╚Öi condi╚Ťionarea lor reciproc─â. 3. (Dr.) Principiul relativit─â╚Ťii contractelor = principiu ├«n temeiul c─âruia contractele produc efecte numai ├«ntre p─âr╚Ťile contractante.

Relativitate dex online | sinonim

Relativitate definitie

Intrare: relativitate
relativitate substantiv feminin