Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru relativ

RELAT├ŹV, -─é, relativi, -e, adj. 1. Care se refer─â, se raporteaz─â la ceva sau la cineva, care are leg─âtur─â cu ceva sau cu cineva. ÔŚŐ (Gram.) Pronume (sau adverb) relativ = pronume (sau adverb) care face leg─âtura dintre propozi╚Ťii subordonate ╚Öi cuvinte din propozi╚Ťiile regente pe care le determin─â. Propozi╚Ťie relativ─â (╚Öi substantivat, f.) = a) propozi╚Ťie subordonat─â introdus─â printr-un pronume sau adverb relativ; b) propozi╚Ťie atributiv─â. ÔŚŐ Loc. prep. Relativ la... = ├«n leg─âtur─â cu..., referitor la..., cu privire la... 2. Care are o valoare dependent─â de anumite condi╚Ťii, de un sistem de referin╚Ť─â etc.; evaluat, determinat cu aproxima╚Ťie; condi╚Ťionat, limitat, variabil. ÔŚŐ Cronologie relativ─â = cronologie care stabile╚Öte c─â un eveniment sau un fenomen a avut loc ├«naintea altuia sau dup─â altul, f─âr─â s─â poat─â preciza cu exactitate data. Mi╚Öcare relativ─â = deplasare a unui corp fa╚Ť─â de un sistem de referin╚Ť─â mobil. ÔÖŽ Care depinde de un termen ├«n absen╚Ťa c─âruia ar fi f─âr─â sens. ÔÖŽ (Adverbial) Aproximativ, mai mult sau mai pu╚Ťin, aproape. 3. Care prive╚Öte rela╚Ťia dintre termeni considera╚Ťi independen╚Ťi de aceast─â rela╚Ťie. ÔÖŽ Care nu exist─â dec├ót ├«n rela╚Ťie cu altceva. ÔÇô Din fr. relatif, lat. relativus, it. relativo, germ. relativ.
RELAT├ŹV, -─é, relativi, -e, adj. 1. Care se refer─â, se raporteaz─â la ceva sau la cineva, care are leg─âtur─â cu ceva sau cu cineva. ÔŚŐ (Gram.) Pronume (sau adverb) relativ = pronume (sau adverb) care face leg─âtura dintre propozi╚Ťii subordonate ╚Öi cuvinte din propozi╚Ťiile regente pe care le determin─â. Propozi╚Ťie relativ─â (╚Öi substantivat, f.) = a) propozi╚Ťie subordonat─â introdus─â printr-un pronume sau adverb relativ; b) propozi╚Ťie atributiv─â. ÔŚŐ Loc. prep. Relativ la... = ├«n leg─âtur─â cu..., referitor la..., cu privire la... 2. Care are o valoare dependent─â de anumite condi╚Ťii, de un sistem de referin╚Ť─â etc.; evaluat, determinat cu aproxima╚Ťie; condi╚Ťionat, limitat, variabil. ÔŚŐ Cronologie relativ─â = cronologie care stabile╚Öte c─â un eveniment sau un fenomen a avut loc ├«naintea altuia sau dup─â altul, f─âr─â s─â poat─â preciza cu exactitate data. Mi╚Öcare relativ─â = deplasare a unui corp fa╚Ť─â de un sistem de referin╚Ť─â mobil. ÔÖŽ Care depinde de un termen ├«n absen╚Ťa c─âruia ar fi f─âr─â sens. ÔÖŽ (Adverbial) Aproximativ, mai mult sau mai pu╚Ťin, aproape. 3. Care prive╚Öte rela╚Ťia dintre termeni considera╚Ťi independen╚Ťi de aceast─â rela╚Ťie. ÔÖŽ Care nu exist─â dec├ót ├«n rela╚Ťie cu altceva. ÔÇô Din fr. relatif, lat. relativus, it. relativo, germ. relativ.
RELAT├ŹV, -─é, relativi, -e, adj. 1. Care se refer─â, se raport─â la ceva sau la cineva, care are leg─âtur─â cu ceva sau cu cineva. Date relative la situa╚Ťia economic─â a ╚Ť─ârii noastre. ÔŚŐ (Gram.) Pronume relativ = pronume care face leg─âtura ├«ntre propozi╚Ťii subordonate ╚Öi cuvinte din propozi╚Ťiile regente pe care le determin─â. Propozi╚Ťie relativ─â = propozi╚Ťie subordonat─â introdus─â printr-un pronume sau adverb relativ. ÔŚŐ Loc. prep. Relativ la... = ├«n leg─âtur─â cu..., referitor la..., cu privire la... Orice primi╚Ťi de la Costic─â relativ la venirea lui, rog s─â-mi face╚Ťi ╚Öi mie cunoscut. CARAGIALE, O. VII 29. 2. (├Än opozi╚Ťie cu absolut) Care are o valoare dependent─â de anumite condi╚Ťii sau ├«n func╚Ťie de punctul de vedere al cuiva. Frumosul este o no╚Ťiune relativ─â. Ôľş Clasificarea oamenilor in pesimi╚Öti ╚Öi nepesimi╚Öti... nu poate fi dec├«t relativ─â. GHEREA, ST. CR. II 299. Driturile capatate au sfin╚Ťenia lor relativ─â. RUSSO, S. 157. ÔŚŐ Adev─âr relativ v. adev─âr. Cronologie relativ─â = cronologie care stabile╚Öte c─â un eveniment sau un fenomen a avut loc ├«naintea altuia sau dup─â altul, f─âr─â ca s─â poat─â preciza cu exactitate data. ÔÖŽ Care depinde de un termen f─âr─â care ar fi f─âr─â sens. Mi╚Öcarea ├«n sensul din cinematic─â e relativ─â, fiindc─â nu are sens f─âr─â indicarea corpului la care se refer─â. ÔÖŽ (Adverbial) Aproximativ, mai mult sau mai pu╚Ťin, aproape. A avut o via╚Ť─â relativ lini╚Ötit─â. SADOVEANU, E. 234. Am stat ╚Ö-am g├«ndit la soarta relativ bun─â pe care ╚Öi-ar putea-o asigura un poet care s-ar deda la fabricarea versurilor de comand─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. 225. 3. Care prive╚Öte rela╚Ťia dintre termeni considera╚Ťi independent de aceast─â rela╚Ťie. Pozi╚Ťia relativ─â a dou─â corpuri. ÔÖŽ Care nu exist─â dec├«t ├«n rela╚Ťie cu altceva. Dup─â unele teorii idealiste spa╚Ťiul ar fi relativ.
relat├şv adj. m., pl. relat├şvi; f. relat├şv─â, pl. relat├şve
relat├şv adj. m., pl. relat├şvi; f. sg. relat├şv─â, pl. relat├şve
RELAT├ŹV adj., adv. 1. adj. v. privitor. 2. adv. v. aproximativ.
Relativ Ôëá absolut
RELAT├ŹV, -─é adj. 1. Care se raport─â, se refer─â la... ÔÖŽ Pronume (adverb sau adjectiv) relativ = pronume (adverb sau adjectiv) care se raport─â la un substantiv sau la un pronume precedent; propozi╚Ťie relativ─â (╚Öi s.f. ) = propozi╚Ťie subordonat─â introdus─â prin pronume sau adverbe pronominale relative sau nehot─âr├óte; propozi╚Ťie atributiv─â; timp relativ = timp care exprim─â o ac╚Ťiune raportat─â la alt moment dec├ót cel al vorbirii. 2. Care variaz─â (dup─â ├«mprejur─âri); evaluat, determinat cu aproxima╚Ťie. ÔÖŽ Valabil ├«ntre anumite limite, ├«n anumite condi╚Ťii. ÔÖŽ (Fiz.) Mi╚Öcare relativ─â = deplasare a unui corp fa╚Ť─â de un sistem de referin╚Ť─â mobil. 3. Care nu exist─â dec├ót ├«n rela╚Ťie cu altceva. // adv. Aproximativ, aproape. [< fr. relatif, it. relativo, lat. relativus].
RELAT├ŹV, -─é I. adj. 1. care exist─â ├«n cadrul unor rela╚Ťii concrete; condi╚Ťionat, limitat. 2. care este ├«n raport, ├«n rela╚Ťie cu altceva. ÔÖŽ pronume (sau adverb) ~ = pronume (sau adverb) care se raporteaz─â la un substantiv sau la un pronume precedent; propozi╚Ťie ~─â (╚Öi s. f.) = propozi╚Ťie atributiv─â; timp ~ = timp care exprim─â o ac╚Ťiune raportat─â la alt moment dec├ót cel al vorbirii. 3. (despre m─ârimi fizice) care variaz─â (dup─â ├«mprejur─âri); evaluat, determinat cu aproxima╚Ťie. ÔŚŐ valabil ├«ntre anumite limite, ├«n anumite condi╚Ťii. ÔÖŽ (fiz.) mi╚Öcare ~─â = deplasare a unui corp fa╚Ť─â de un sistem de referin╚Ť─â mobil. II. adv. aproximativ, aproape. (< fr. relatif, lat. relativus, it. relativo, germ. relativ)
RELAT├ŹV1 adv. Mai mult sau mai pu╚Ťin O idee ~ nou─â. /<fr. relatif, lat. relativus, germ. relativ
RELAT├ŹV2 ~─â (~i, ~e) 1) Care constituie sau implic─â o anumit─â rela╚Ťie. 2) Care prezint─â o rela╚Ťie; aflat ├«n raport reciproc. Dimensiuni ~e. 3) Care exist─â numai ├«n rela╚Ťie cu altceva. 4) (despre m─ârimi fizice) Care are valoarea dependent─â de un sistem de referin╚Ť─â. Mi╚Öcare ~─â. /<fr. relatif, lat. relativus, germ. relativ
relativ a. 1. care are o rela╚Ťiune sau un raport cu: fraude relative la b─âuturi; 2. se zice de numele a c─âror no╚Ťiune atrage o alta: cauz─â ╚Öi efect sunt termeni relativi; 3. contingent, accidental, variabil, ├«n opozi╚Ťiune cu absolut: om e un termen absolut, tat─â e un termen relativ; 4. Gram. care se rapoart─â la un nume precedent: pronume relative. ÔĽĹ n. ├«n filozofie, ceeace este opus absolutului. ÔĽĹ adv. cu privire la.
*relat├şv, -─â adj. (lat. relativus. V. core- ╚Öi super-lativ). Privitor, ├«n rela╚Ťiune (├«n raport) cu, despre: chestiun─ş relative la ap─ârarea ╚Ť─âri─ş. A c─âru─ş no╚Ťiune e legat─â de alta: tat─â ╚Öi fi┼ş ├«s termin─ş relativ─ş. Contingent, propor╚Ťional, comparativ (nu absolut): fie-care are valoarea lu─ş relativ─â; om e un termin absolut, ─şar tat─â e un termin relativ; muntele e ├«n repaus absolut fa╚Ť─â de p─âm├«nt ╚Öi relativ fa╚Ť─â de univers. Gram. Care se raport─â la un nume precedent: care e un pronume relativ, propozi╚Ťiunea care ├«ncepe cu care e relativ─â. Muz. Tonur─ş relative, tonur─ş majore ╚Öi minore care a┼ş la che─şe tot acel num─âr de diej─ş or─ş de benol─ş: tonu minor e la un ton ╚Öi jum─âtate deasupra relativulu─ş lu─ş minor. Fil. Lucru relativ (├«n opoz. cu absolut). Adv. ├Än privin╚Ťa unu─ş lucru sa┼ş persoane, despre: a vorbi relativ la ╚Öcoal─â.
RELATIV adj., adv. 1. adj. privitor, referitor. (O problem─â ~ la...) 2. adv. aproximativ. (O idee ~ nou─â.)
LUCRU RELATIV probe competi╚Ťionale ├«n para╚Öutismul sportiv ├«n care grupuri de para╚Öuti╚Öti execut─â un program cu secven╚Ťe impuse ├«n c─âdere liber─â sau pe cupol─â (lucru relativ pe cupol─â).
relativ─â, tonalitate ~, tonalitate (2) aflat─â ├«n raport de reciprocitate cu o alta, pornindu-se de la criteriul distan╚Ťei de ter╚Ť─â* mic─â ce le separ─â tonicile*. Una major─â* iar cealalt─â minor─â*, r. au aceea╚Öi armur─â* (ex. do major ÔÇô la minor; re major ÔÇô si minor; mi bemol major ÔÇô do minor). Suprapun├ónd acordurile* de T ale r., se constat─â existen╚Ťa ├«n centrul acordului rezultat a intervalului de ter╚Ť─â mare: la ÔÇô do ÔÇô mi ÔÇô sol, ceea ce are o deosebit─â importan╚Ť─â ├«n ├«nrudirile dintre func╚Ťii (v. ╚Öi polarism). Sin.: paralel─â (1).
RELAT├ŹV, -─é adj. (< fr. relatif, it. relativo, lat. relativus): ├«n sintagmele adjectiv pronominal relativ, adverb relativ, construc╚Ťie infinitival─â relativ─â, pronume relativ, propozi╚Ťie relativ─â, subordonat─â relativ─â, superlativ relativ, timp relativ ╚Öi verb tranzitiv relativ (v.).

Relativ dex online | sinonim

Relativ definitie

Intrare: relativ
relativ adjectiv