relatare definitie

2 intrări

18 definiții pentru relatare

RELATÁ, relatez, vb. I. Tranz. A povesti ceva amănunțit, detaliat; a expune, a istorisi. – V. relata.
RELATÁ, relatez, vb. I. Tranz. A povesti ceva amănunțit, detaliat; a expune, a istorisi. – V. relata.
RELATÁ, relatez, vb. I. Tranz. A povesti, a expune, a istorisi. Nadina îi surîse indiferentă, rămînînd atentă la Brumaru care îi relata o povestire picantă. REBREANU, R. I 213. Lucrul e relatat de Nic. Costin, p. 45, ca și de Neculce. IORGA, L. I 347. Recunoaște că nu crede în ceea ce relatează. HASDEU, I. V. 222.
RELATÁRE, relatări, s. f. Acțiunea de a relata și rezultatul ei; povestire, expunere, istorisire. Scrierea... va păstra forma unei relatări de călătorie. ALECSANDRI, S. 29.
relatá (a ~) vb., ind. prez. 3 relateáză
relatáre s. f., g.-d. art. relatắrii; pl. relatắri
relatá vb., ind. prez. 1 sg. relatéz, 3 sg. și pl. relateáză
relatáre s. f., g.-d. art. relatării; pl. relatări
RELATÁ vb. 1. v. povesti. 2. v. afirma. 3. a raporta, a referi. (A ~ despre cele întâmplate.) 4. a vorbi, (înv.) a vorovi. (Izvoarele ~ despre...)
RELATÁRE s. 1. v. povestire. 2. v. afirmație.
RELATÁ vb. I. tr. A expune, a povesti. [< fr. relater].
RELATÁRE s.f. Acțiunea de a relata și rezultatul ei; expunere, povestire. [< relata].
RELATÁ vb. tr. a expune, a povesti, a istorisi. (< fr. relater)
A RELATÁ ~éz tranz. (știri, evenimente, fapte etc.) A aduce la cunoștință publicului larg; a comunica; a transmite; a anunța; a emite; a difuza. Televiziunea relatează faptele întâmplate. /<fr. relater
relatà v. a povesti pe larg, a face mențiune despre.
*relatéz v. tr. (fr. rélater, d. lat. relatum, supinu d. referre, a aduce înapoĭ, a povesti. V. su-fer). Raportez, povestesc, spun ce-am văzut saŭ constatat.
RELATA vb. 1. a arăta, a expune, a istorisi, a înfățișa, a nara, a povesti, a prezenta, a spune, (înv.) a parastisi. (A ~ subiectul unei piese.) 2. a afirma, a declara, a mărturisi, a spune, a zice, (pop.) a cuvînta, (înv.) a mărturi. (A ~ următoarele...) 3. a raporta, a referi. (A ~ despre cele întîmplate.) 4. a vorbi, (înv.) a vorovi. (Izvoarele ~ despre...)
RELATARE s. 1. arătare, expunere, istorisire, înfățișare, narare, povestire, prezentare, (rar) relație, (înv.) spunere. (~ faptelor.) 2. afirmație, cuvînt, declarație, mărturisire, spusă, vorbă, zisă, (livr.) aserțiune, propoziție, (astăzi rar) parolă, (înv.) voroavă, (fig.) gură. (Nu te lua după ~ lui.)

relatare dex

Intrare: relata
relata verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: relatare
relatare substantiv feminin