Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

27 defini╚Ťii pentru rela╚Ťiune

REL├ü╚ÜIE, rela╚Ťii, s. f. 1. Leg─âtur─â, conexiune, raport ├«ntre lucruri, fapte, idei, procese sau ├«ntre ├«nsu╚Öirile acestora. ÔÖŽ (Log.) Conexiune ├«ntre doi sau mai mul╚Ťi termeni. Leg─âtur─â ├«ntre persoane, popoare, state. ÔŚŐ Rela╚Ťii de produc╚Ťie = raporturi economice care se stabilesc ├«ntre oameni ├«n procesul de produc╚Ťie a bunurilor materiale. Rela╚Ťii diplomatice = raporturi politice cu caracter de continuitate ├«ntre state, stabilite prin misiuni diplomatice permanente ale acestora. ÔÖŽ Leg─âturi de prietenie (cu oameni de seam─â, influen╚Ťi). 3. Expunere, informa╚Ťie, relatare. ÔŚŐ Loc. vb. A da rela╚Ťii = a informa, a relata. [Var.: (├«nv.) rela╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. relation, lat. relatio, -onis, germ. Relation.
RELA╚ÜI├ÜNE s. f. v. rela╚Ťie.
REL├ü╚ÜIE, rela╚Ťii, s. f. 1. Leg─âtur─â, conexiune, raport ├«ntre lucruri, fapte, idei, procese sau ├«ntre ├«nsu╚Öirile acestora. ÔÖŽ (├Än logica matematic─â) Conexiune ├«ntre doi sau mai mul╚Ťi termeni (├«n mul╚Ťimea perechilor ordonate de elemente ale unei mul╚Ťimi date). 2. (La pl.) Leg─âtur─â ├«ntre dou─â sau mai multe persoane, popoare, state etc. ÔŚŐ Rela╚Ťii de produc╚Ťie = raporturi economice care se stabilesc ├«ntre oameni ├«n procesul de produc╚Ťie a bunurilor materiale. Rela╚Ťii diplomatice = rela╚Ťii politice cu caracter de continuitate ├«ntre state, stabilite prin agen╚Ťiile diplomatice ale acestora. ÔÖŽ Leg─âturi de prietenie (cu oameni de seam─â, influen╚Ťi). 3. Expunere, informa╚Ťie; povestire, relatare. ÔŚŐ Loc. vb. A da rela╚Ťii = a informa, a referi, a relata. [Var.: (├«nv.) rela╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. relation, lat. relatio, -onis, germ. Relation.
RELA╚ÜI├ÜNE s. f. v. rela╚Ťie.
REL├ü╚ÜIE, rela╚Ťii, s. f. 1. Leg─âtur─â, raport ├«ntre lucruri, fapte, idei etc. Rela╚Ťie ├«ntre cauz─â ╚Öi efect. ÔÖŽ (├Än logica matematic─â) Caracteristic─â a obiectelor unei clase pe care acestea o au (numai) ├«n virtutea faptului c─â ele apar╚Ťin clasei. Rela╚Ťia se exprim─â printr-o func╚Ťiune propor╚Ťional─â cu dou─â sau mai multe variabile. 2. (La pl.; de obicei urmat de determin─âri care indic─â felul, natura, caracterul) Leg─âturi ├«ntre dou─â sau mai multe persoane, popoare, state etc. Nadina n-avusese rela╚Ťii cu ╚Ť─âranii. REBREANU, R. I 169. Prin rela╚Ťiile lor cu barbarii, ei [colonii romani] introduseser─â ├«ntre d├«n╚Öii cele dint├«i cuno╚Ötin╚Ťe de agricultur─â. B─éLCESCU, O. II 12. ÔŚŐ Rela╚Ťii de produc╚Ťie = leg─âturile determinate care se stabilesc ├«ntre oameni ├«n procesul de produc╚Ťie a bunurilor materiale. ÔŚŐ Expr. Rela╚Ťii de m├«na st├«ng─â = leg─âturi nepermise, pu╚Ťin onorabile. Fiindc─â o s─â m─â-nsor, nu se cade s─â mai am rela╚Ťii de m├«na st├«ng─â. ALECSANDRI, T. 758. ÔÖŽ Leg─âturi de prietenie (cu oameni de seam─â, sus-pu╚Öi). Ca s─â r─âzbe╚Öti ├«n Bucure╚Öti, dragul meu, prima condi╚Ťie e s─â-╚Ťi cultivi rela╚Ťiile. C. PETRESCU, C. V. 66. 3. Expunere, informa╚Ťie; povestire, relatare. Rela╚Ťia manuscript─â a domnului Paul de Marenne, abate de Juvigny, r─âmas─â la biblioteca na╚Ťional─â parizian─â, cuprinde lungi considera╚Ťii morale ╚Öi filozofice asupra acestei c─âl─âtorii. SADOVEANU, Z. C. 28. Socot de prisos a-╚Ťi da aici o rela╚Ťie am─ânunt─â despre deliberarea fra╚Ťilor no╚Ötri. La GHICA, A. 151. ÔŚŐ Expr. A da rela╚Ťii = a informa, a referi, a relata. ÔÇô Variante: (├«nvechit) rela╚Ťi├║ne (BASSARABESCU, S. N. 153, CARAGIALE, O. II 89, ODOBESCU, S. II 184), rel─âci├║ne (ALECSANDRI, T. I 254) s. f.
RELA╚ÜI├ÜNE s. f. v. rela╚Ťie.
rel├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. rel├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. rel├í╚Ťiei; pl. rel├í╚Ťii, art. rel├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
rel├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. rel├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. rel├í╚Ťiei; pl. rel├í╚Ťii, art. rel├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
REL├ü╚ÜIE s. 1. conexiune, corela╚Ťie, ├«nl─ân╚Ťuire, leg─âtur─â, raport, (livr.) consecu╚Ťie, (rar) conexitate. (Stabile╚Öte o ~ ├«ntre fenomene.) 2. (FIZ.) rela╚Ťii de imprecizie = rela╚Ťii de nedeterminare; rela╚Ťii de nedeterminare v. rela╚Ťii de imprecizie. 3. leg─âtur─â, raport, (livr.) contingen╚Ť─â, nex, (├«nv.) leg─âm├ónt, referin╚Ť─â, (grecism ├«nv.) schesis. (Ce ~ este ├«ntre...?) 4. v. contact. 5. v. propor╚Ťie. 6. v. informa╚Ťie. 7. cuno╚Ötin╚Ť─â.
REL├ü╚ÜIE s. v. ar─âtare, expunere, istorisire, ├«nf─â╚Ťi╚Öare, narare, povestire, prezentare, relatare.
REL├ü╚ÜIE s.f. 1. Leg─âtur─â, raport (├«ntre fenomene, m─ârimi etc.) ÔÖŽ Complement circumstan╚Ťial de rela╚Ťie = complement circumstan╚Ťial care arat─â obiectul la care se refer─â o ac╚Ťiune sau o calitate; propozi╚Ťie circumstan╚Ťial─â de rela╚Ťie = propozi╚Ťie circumstan╚Ťial─â care corespunde complementului circumstan╚Ťial de rela╚Ťie; func╚Ťii de rela╚Ťie = totalitatea func╚Ťiilor organice care asigur─â leg─âtura cu mediul exterior; (log.) judecat─â de rela╚Ťie = judecat─â care reflect─â raporturi ├«ntre obiecte diferite. 2. (La pl.) Leg─âturi ├«ntre oameni, ├«ntre na╚Ťiuni, ├«ntre state etc. ÔÖŽ (Ec.) Rela╚Ťii de produc╚Ťie = raporturi economice determinate care se stabilesc ├«ntre oameni ├«n procesul produc╚Ťiei sociale a bunurilor materiale. 3. Informa╚Ťie; expunere, relatare. ÔÖŽ A da rela╚Ťii = a informa, a referi. 4. (Mat.) Condi╚Ťie care leag─â valorile a dou─â sau mai multor m─ârimi. [Gen. -iei, var. rela╚Ťiune s.f. / cf. fr. relation, it. relazione, lat. relatio].
RELA╚ÜI├ÜNE s.f. v. rela╚Ťie.
REL├ü╚ÜIE s. f. 1. leg─âtur─â, conexiune, raport. ÔŚŐ complement circumstan╚Ťial de rela╚Ťie = complement care arat─â obiectul la care se refer─â o ac╚Ťiune, o calitate; propozi╚Ťie de rela╚Ťie = propozi╚Ťie circumstan╚Ťial─â care corespunde complementului circumstan╚Ťial de rela╚Ťie; func╚Ťii de rela╚Ťie = totalitatea func╚Ťiilor organice care asigur─â leg─âtura cu mediul exterior. 2. (log.) conexiune ├«ntre doi, trei sau mai mul╚Ťi termeni. ÔŚŐ judecat─â de rela╚Ťie = judecat─â care reflect─â raporturi ├«ntre obiecte diferite. 3. (mat.) condi╚Ťie care leag─â valorile a dou─â sau mai multe m─ârimi. 4. (pl.) leg─âtur─â ├«ntre oameni, popoare, state etc. ÔŚŐ rela╚Ťii de produc╚Ťie = raporturi care se stabilesc ├«ntre oameni ├«n procesul produc╚Ťiei bunurilor materiale, a reparti╚Ťiei, schimbului ╚Öi consumului; rela╚Ťii diplomatice = raporturi politice cu caracter de continuitate ├«ntre state, stabilite prin misiuni diplomatice; (fam.) a avea rela╚Ťii = a cunoa╚Öte, a frecventa persoane influente; a da rela╚Ťii = a informa. 5. leg─âtur─â feroviar─â, rutier─â sau aerian─â regulat─â ├«ntre dou─â puncte; traseu. 6. informa╚Ťie; expunere, relatare. ÔŚŐ a da rela╚Ťii = a informa. (< fr. relation, lat. relatio, germ. Relation)
REL├ü╚ÜIE ~i f. 1) Leg─âtur─â existent─â ├«ntre diferite fenomene sau obiecte; raport. 2) Leg─âtura de dependen╚Ť─â sau de influen╚Ť─â reciproc─â ├«ntre persoane, popoare sau state. 3) Prezentare scris─â sau oral─â a unui fapt. [G.-D. rela╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. relation, lat. relatio, ~onis, germ. Relation
rela╚Ťi(un)e f. 1. raport ├«ntre dou─â lucruri: o rela╚Ťiune necesar─â ├«ntre virtute ╚Öi recompens─â; 2. leg─âtur─â de interes sau de prietenie: rela╚Ťiunile noastre cu str─âin─âtatea; 3. povestire am─ânun╚Ťit─â a unui fapt sau a unui eveniment: rela╚Ťiune de c─âl─âtorie.
*rela╚Ťi├║ne f. (lat. rel├ítio, -├│nis. V. ab-, co-, ╚Öi de-la╚Ťiune). Raport, leg─âtur─â: e o rela╚Ťiune necesar─â ├«ntre munc─â ╚Öi c├«╚Ötig. Leg─âtur─â de interes or─ş de prietenie: rela╚Ťiun─ş comerciale, sociale. Raport, povestire, nara╚Ťiune: rela╚Ťiune de c─âl─âtorie. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie (rus. rel─Ľ├íci─şa).
rela╚Ťie s. v. AR─éTARE. EXPUNERE. ISTORISIRE. ├ÄNF─é╚ÜI╚śARE. NARARE. POVESTIRE. PREZENTARE. RELATARE.
RELA╚ÜIE s. 1. conexiune, corela╚Ťie, ├«nl─ân╚Ťuire, leg─âtur─â, raport, (livr.) consecu╚Ťie, (rar) conexitate. (Stabile╚Öte o ~ ├«ntre fenomene.) 2. leg─âtur─â, raport, (livr.) contingen╚Ť─â, nex, (├«nv.) leg─âm├«nt, referin╚Ť─â, (grecism ├«nv.) schesis. (Ce ~ este ├«ntre...?) 3. contact, leg─âtur─â, raport. (A stabili o ~ cu cineva.) 4. propor╚Ťie, raport. (O ~ just─â ├«ntre elemente.) 5. informa╚Ťie, referin╚Ť─â. (Ce ~ ├«mi po╚Ťi da despre...?) 6. cuno╚Ötin╚Ť─â. (Ai vreo ~ la minister?)
RELA╚ÜIE. Subst. Rela╚Ťie, raport, conexiune, conexitate, leg─âtur─â (fig.), filia╚Ťie (fig.); tangen╚Ť─â, contiguitate (livr.), contingen╚Ť─â; rela╚Ťie reciproc─â, corela╚Ťie, reciprocitate, mutualism; unitate, unire, coeziune (fig.), solidaritate; alian╚Ť─â, asociere, afiliere, afilia╚Ťie; interdependen╚Ť─â, interac╚Ťiune. Afinitate, potriv─â, potriveal─â (pop.), potrivire, asem─ânare, similitudine, analogie; coresponden╚Ť─â, concordan╚Ť─â, armonie; simetrie, propor╚Ťie, propor╚Ťionalitate; egalitate, echivalen╚Ť─â. Determinare, predeterminare, condi╚Ťionare; dependen╚Ť─â. Cauzalitate, principiul (legea) cauzalit─â╚Ťii; cauz─â; efect. Superioritate; inferioritate. Ierarhie, scar─â ierarhic─â. Coordonare, conducere; subordonare, dependen╚Ť─â. Jonc╚Ťiune. Copul─â. Conjunc╚Ťie. Adj. Relativ; conex; tangent, contiguu (livr.); corelativ; corelat; reciproc, mutual; unit, solidar, inseparabil: interdependent. Potrivit, asem─ân─âtor, similar, analog; simetric, propor╚Ťional; egal, identic, la fel. Determinant, determinativ; dependent. Cauzal. Ierarhic; superior; inferior. Vb. A fi ├«n rela╚Ťie cu..., a avea leg─âtur─â cu..., a fi legat de..., a sta ├«n leg─âtur─â cu..., a se asocia, a intra ├«n leg─âtur─â, a se afilia; a stabili o rela╚Ťie (un raport), a raporta, a corela; a corespunde, a concorda; a fi egal cu..., a fi la fel cu..., a egaliza. A determina, a predetermina (rar), a condi╚Ťiona; a depinde de.... A cauza, a provoca. V. asem─ânare, cauz─â, clasificare, coeziune, deosebire, dependen╚Ť─â, dezacord, form─â, includere, leg─âtur─â, opozi╚Ťie, prietenie, sociabilitate, structur─â, unire, uniune.
rel├í╚Ťie s. f. (circ.) Traseu ÔŚŐ ÔÇ×Acelea╚Öi tarife se practic─â pe rela╚Ťia Germania ÔÇô Bucure╚Öti.ÔÇŁ R.l. 6 IX 91 p. 14. ÔŚŐ ÔÇ×[La metrou] ├«n prezent, se circul─â cu viteze de 60 km/h pe rela╚Ťia Republica ÔÇô Armata Poporului.ÔÇŁ R.l. 17 V 94 p. 16; v. ╚Öi Libertatea 6 X 95 p. 24; v. ╚Öi v├órf (1977) (formal din fr. relation, it. relazione; DN, DEX, DN3 ÔÇô alte sensuri)
fals─â rela╚Ťie, evolu╚Ťia aceluia╚Öi sunet ├«n dou─â acorduri* succedente sau imediat apropiate; prezen╚Ťa sunetului, cu semnifica╚Ťii armonice diferite, la voci (2) diferite ├«n acorduri al─âturate. Aspectul diatonic* al f. nu constituie totu╚Öi obiectul unei interdic╚Ťii at├ót de stricte, ├«n cadrul armoniei (III, 2) tradi╚Ťionale, precum aspectul cromatic*. Practica muzical─â a cunoscut ├«ns─â frecvente ╚Öi pline de efect ├«nc─âlc─âri ale interdic╚Ťiei, ceea ce a determinat apari╚Ťia unor licen╚Ťe arm.; o astfel de licen╚Ť─â este ╚Öi ├«nl─ân╚Ťuirea acordurilor ├«n cadrul sextei* napolitane, dup─â cum admis─â este ╚Öi ÔÇ×├«ndulcireaÔÇŁ f. prin prezen╚Ťa apogiaturilor*. ÔÖŽ Suspiciunea fa╚Ť─â de f. este mai veche dec├ót interzicerea ei ├«n armonia clasic─â. Orice succesiune melodic─â sau arm. prin care, ├«n stilul barocului* de ex. se infiltra o real─â sau ascuns─â rela╚Ťie tritonic─â* era considerat─â o relatio non harmonica. Figurile* muzical-retorice baroce, ├«ntre care ╚Öi binecunoscutul passus duriusculus* constituie asemenea rela╚Ťii, admise ├«ns─â prin finalitatea lor expresiv-simbolic─â. ÔÖŽ Stilurile mai noi ale armoniei, departe de a repudia f., o cultiv─â ca un mijloc de particularizare a structurii multivocale*. Motivele acestei schimb─âri de optic─â sunt multiple: amestecul de func╚Ťii* (inclusiv majorul* cu minorul*), suspendarea rezolv─ârii* disonan╚Ťelor*, cromatiz─ârile intense ╚Öi concomitente la mai multe voci simultan etc. (pentru stilul post-tonal); mai libera ├«nl─ân╚Ťuire a acordurilor, amestecul de caracteristici modale ├«n acela╚Öi acord, un cromatism ÔÇ×mediatÔÇŁ melodic prin formula cromatic─â ├«ntoars─â etc. (pentru stilul neomodal). Echiv. germ. Querstand.
ASOCIA╚ÜIA DE DREPT INTERNA╚ÜIONAL ╚śI RELA╚ÜII INTERNA╚ÜIONALE (A.D.I.R.I.), organiza╚Ťie cu sediul la Bucure╚Öti, creat─â ├«n 1965, ├«n scopul promov─ârii activit─â╚Ťii speciali╚Ötilor rom├óni ├«n domeniul dreptului interna╚Ťional, al rela╚Ťiilor interna╚Ťionale, al istoriei rela╚Ťiilor interna╚Ťionale ╚Öi al diploma╚Ťiei rom├óne╚Öti. Editeaz─â ÔÇ×Revista rom├ón─â de studii interna╚ŤionaleÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×Revue roumaine dÔÇÖetudes internationalesÔÇŁ.
REL├ü╚ÜIE (< lat., fr., it., germ.) s. f. 1. (FILOZ.) Caracteristic─â a obiectelor g├óndirii care pot fi sesizate ├«ntr-un acela╚Öi act intelectual, ca urmare a leg─âturilor care exist─â ├«ntre ele (cauzalitate, asem─ânare, opozi╚Ťie etc.). ├Än mediul uman, leg─âtura sau comunicarea cu alte persoane: r. de prietenie, r. de afaceri, r. politice; p. ext., chiar acele persoane. ÔŚŐ (LINGV.) Complement circumstan╚Ťial de r. = complement circumstan╚Ťial care arat─â obiectul la care se refer─â o ac╚Ťiune sau o calitate. 2. (LOG.) (r. diadice, triadice, poliadice) Structura ╚Öi propriet─â╚Ťile acestor r., opera╚Ťiile lor, precum ╚Öi opera╚Ťiile efectuate cu ele formeaz─â obiectul a╚Öa-numitei logici a rela╚Ťiilor documentate de logicianul ╚Öi matematicianul britanic Augustus de Morgan (1806-1871), ├«ntemeietorul logicii simboliste (1847). 3. (MAT.) Familie de perechi ├«n mul╚Ťimea perechilor ordonate de elemente ale unei mul╚Ťimi date (considerat─â ├«n vederea remarc─ârii anumitor leg─âturi ├«ntre elementele mul╚Ťimii). ÔŚŐ R. de congruen╚Ť─â v. congruen╚Ť─â. R. de ordine v. ordine. 4. (La pl.) Leg─âtur─â ├«ntre persoane, popoare, state. ÔŚŐ Rela╚Ťii diplomatice = raporturi politice cu caracter de continuitate ├«ntre state, stabilite prin misiuni diplomatice permanente ale acestora. Rela╚Ťii externe = rela╚Ťii pe care un stat le ├«ntre╚Ťine cu alte state, cu organisme ╚Öi cu organiza╚Ťii interna╚Ťionale, ├«n func╚Ťie de interesele lor na╚Ťionale ╚Öi interna╚Ťionale, ca state suverane ╚Öi independente. Rela╚Ťii interna╚Ťionale = totalitatea rela╚Ťiilor politice, economice, culturale, sociale, juridice, diplomatice etc. dintre state, reglementate prin acte juridice, principii ╚Öi norme de drept interna╚Ťional. Rela╚Ťii juridice = rela╚Ťii sociale statornicite ├«ntre membrii societ─â╚Ťii, av├ónd caracter normativ prin reglementarea lor de c─âtre lege. Rela╚Ťii politice = raporturi ├«ntre state, na╚Ťiuni, clase, p─âturi ╚Öi categorii sociale, partide politice, organiza╚Ťii ob╚Öte╚Öti, ├«ntre individ ╚Öi stat. ├Än func╚Ťie de natura economic─â ╚Öi social-politic─â a diverselor epoci ele pot fi de domina╚Ťie sau de alian╚Ť─â. Rela╚Ťii publice = activitatea unei ├«ntreprinderi, organiza╚Ťii sau altei entit─â╚Ťi ├«n direc╚Ťia cre─ârii unei imagini publice favorabile ├«n r├óndul poten╚Ťialilor clien╚Ťi, angaja╚Ťilor, ac╚Ťionarilor, creditorilor, furnizorilor, autorit─â╚Ťilor publice locale. M─âsurile adoptate ├«n acest sens sunt sunt informarea asupra obiectului de activitate, organizarea de vizite, editarea de reviste, pliante ╚Öi alte materiale de prezentare, conferin╚Ťe de pres─â etc. 5. Expunere, informa╚Ťie, relatare. ÔŚŐ Loc. A da rela╚Ťii = a informa, a relata.
REL├ü╚ÜIE s. f. (cf. fr. relation, it. relatione, lat. relatio, -onis, germ. Relation): 1. leg─âtur─â, conexiune, raport. Se vorbe╚Öte astfel de o r. ├«ntre interjec╚Ťie, vocativ ╚Öi imperativ, pe baza elementului afectiv comun, al intona╚Ťiei ce le caracterizeaz─â; de o r. ├«ntre interjec╚Ťie ╚Öi propozi╚Ťiile exclamative, interogative ╚Öi imperative, pe baza acelora╚Öi elemente; de o r. ├«ntre p─âr╚Ťile de propozi╚Ťie ╚Öi elementele determinate sau ├«ntre propozi╚Ťii; de o r. ├«ntre subiect ╚Öi predicat etc. Termenul este folosit ├«n mai multe sintagme: element de r. (v.), categorie gramatical─â de r. (v.), r. sintactic─â, r. de coordonare, r. de subordonare, r. de ineren╚Ť─â (de interdependen╚Ť─â sau predicativ─â), r. apozitiv─â (apozi╚Ťional─â sau referen╚Ťial─â). ├Än acest sens v. rap├│rt, coordon├íre, subordon├íre ╚Öi iner├ęn╚Ť─â. ÔŚŐ ~ bin├ír─â: r. care se stabile╚Öte ├«ntre doi termeni, ca de exemplu r. de coordonare (├«ntre doi termeni egali), r. de subordonare (├«ntre un termen subordonat ╚Öi unul regent), r. de ineren╚Ť─â (de interdependen╚Ť─â sau predicativ─â) ÔÇô ├«ntre un termen care reprezint─â punctul de plecare ├«n comunicare (subiectul) ╚Öi un alt termen care reprezint─â punctul de sosire ├«n comunicare (predicatul) ╚Öi r. apozitiv─â (├«ntre termenul apozi╚Ťie, care explic─â, ╚Öi termenul explicat). ├Än concep╚Ťia modern─â, r. este un raport de coexisten╚Ť─â, ├«n spa╚Ťiu sau ├«n timp, ├«ntre doi termeni a ╚Öi b; un raport dinamic de succesiune, de continuitate ├«ntre termenii a ╚Öi b. Ea este asem─ân─âtoare cu raportul de conjunc╚Ťie logic─â ÔÇ×╚Öi... ╚ÖiÔÇŁ. R. se poate stabili fie ├«ntre dou─â constante a ╚Öi b (termenul a presupun├ónd existen╚Ťa termenului b ╚Öi viceversa) ╚Öi atunci avem o r. de interdependen╚Ť─â (a <- ÔÇô -> b), ca ├«n cazul r. dintre categoriile gramaticale de num─âr ╚Öi gen la substantiv, adjectiv ╚Öi pronume, al r. dintre subiect ╚Öi predicat, al r. dintre semnifica╚Ťie (con╚Ťinut) ╚Öi tran╚Öa sonor─â (expresie, form─â) ├«n cadrul limbii etc.; fie ├«ntre o variabil─â (a) ╚Öi o constant─â (b), termenul a presupun├ónd existen╚Ťa termenului b, dar nu ╚Öi invers, ╚Öi atunci avem o r. de dependen╚Ť─â (a -> b sau b <- a), ca ├«n cazul r. dintre consoane ╚Öi vocale ├«n cadrul silabei (consoanele depind de vocale), al r. dintre atribut ╚Öi regentul s─âu, dintre complement ╚Öi regentul s─âu, dintre elementul predicativ suplimentar ╚Öi regen╚Ťii s─âi; fie ├«ntre dou─â variabile (a ╚Öi b), termenul a nepresupun├ónd cu necesitate prezen╚Ťa termenului b ╚Öi nici termenul b prezen╚Ťa termenului a, ╚Öi atunci avem o r. de constela╚Ťie (a x b), ca ├«n cazul r. dintre consoanele b ╚Öi r care apar╚Ťin aceleia╚Öi silabe ├«n brac, bac ╚Öi rac sau dintre consoanele s ╚Öi p ├«n spun, sun ╚Öi pun. R. caracterizeaz─â at├ót planul con╚Ťinutului, c├ót ╚Öi planul expresiei. Astfel, r. dintre unit─â╚Ťile de con╚Ťinut [plural ╚Öi acuzativ] stabilit─â ├«n ansamblul [pe oameni + masculin + plural + acuzativ] corespunde lan╚Ťului fonetic [p-e o-a-m-e-n-i] din planul expresiei (v. ╚Öi corel├í╚Ťie). 2. indica╚Ťie, referin╚Ť─â privind limitarea unei ac╚Ťiuni sau a unei calit─â╚Ťi la un obiect sau la o ac╚Ťiune. Termen folosit ├«n sintagmele complement circumstan╚Ťial de r. ╚Öi subordonat─â circumstan╚Ťial─â de r. (v. circumstan╚Ťi├íl ╚Öi circumstan╚Ťi├íl─â). 3. indica╚Ťie privind raportarea procesului la momentul vorbirii prin intermediari. Termen folosit ├«n sintagma timp de rela╚Ťie (v.).
├«n rela╚Ťii de bun─â ziua expr. (d. oameni) care se cunosc at├ót c├ót s─â se salute reciproc; care nu sunt ├«n rela╚Ťii apropiate.
P.C.R. (iron.) abr. de la pile, cuno╚Ötin╚Ťe, rela╚Ťii (prin analogie cu sigla Partidului Comunist Rom├ón)
rela╚Ťii de m├óna st├óng─â expr. leg─âturi nepermise / pu╚Ťin onorabile.

Rela╚Ťiune dex online | sinonim

Rela╚Ťiune definitie

Intrare: rela╚Ťie
rela╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e
rela╚Ťiune