Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

10 defini╚Ťii pentru rejudecare

REJUDEC├ü, rej├║dec, vb. I. Tranz. 1. (Jur.) A judeca din nou un proces. 2. A judeca ├«nc─â o dat─â pentru a aprofunda sau a elimina erorile. ÔÇô Pref. re- + judeca.
REJUDEC├üRE, rejudec─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a rejudeca. ÔÇô V. rejudeca.
REJUDEC├ü, rej├║dec, vb. I. Tranz. 1. (Jur.) A judeca din nou un proces. 2. A judeca ├«nc─â o dat─â pentru a aprofunda sau a elimina erorile. ÔÇô Re1- + judeca.
REJUDEC├üRE, rejudec─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a rejudeca. ÔÇô V. rejudeca.
*rejudecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rejúdecă
rejudecá vb., ind. prez. 1sg. rejúdec, 3 sg. și pl. rejúdecă
rejudecáre s. f., g.-d. art. rejudecării; pl. rejudecări
REJUDECÁ vb. I. tr. A judeca a doua oară. [< re- + judeca, după fr. rejuger].
REJUDEC├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a rejudeca. [< rejudeca].
REJUDECÁ vb. tr. 1. a judeca din nou un proces. 2. a judeca încă o dată pentru a înlătura erorile. (< re1- + judeca)

Rejudecare dex online | sinonim

Rejudecare definitie

Intrare: rejudeca
rejudeca verb grupa I conjugarea I
Intrare: rejudecare
rejudecare substantiv feminin