rejudecare definitie

2 intrări

10 definiții pentru rejudecare

REJUDECÁ, rejúdec, vb. I. Tranz. 1. (Jur.) A judeca din nou un proces. 2. A judeca încă o dată pentru a aprofunda sau a elimina erorile. – Pref. re- + judeca.
REJUDECÁRE, rejudecări, s. f. Acțiunea de a rejudeca. – V. rejudeca.
REJUDECÁ, rejúdec, vb. I. Tranz. 1. (Jur.) A judeca din nou un proces. 2. A judeca încă o dată pentru a aprofunda sau a elimina erorile. – Re1- + judeca.
REJUDECÁRE, rejudecări, s. f. Acțiunea de a rejudeca. – V. rejudeca.
*rejudecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rejúdecă
rejudecá vb., ind. prez. 1sg. rejúdec, 3 sg. și pl. rejúdecă
rejudecáre s. f., g.-d. art. rejudecării; pl. rejudecări
REJUDECÁ vb. I. tr. A judeca a doua oară. [< re- + judeca, după fr. rejuger].
REJUDECÁRE s.f. Acțiunea de a rejudeca. [< rejudeca].
REJUDECÁ vb. tr. 1. a judeca din nou un proces. 2. a judeca încă o dată pentru a înlătura erorile. (< re1- + judeca)

rejudecare dex

Intrare: rejudeca
rejudeca verb grupa I conjugarea I
Intrare: rejudecare
rejudecare substantiv feminin