REJUCÁ, pers. 3 rejoácă, vb. I. Refl. A se juca încă o dată. – Pref. re- + juca.

REJUCÁRE, rejucări, s. f. Acțiunea de a se rejuca și rezultatul ei. – V. rejuca.

rejucá (a ~) vb., ind. prez. 3 rejoácă

rejucáre s. f., g.-d. art. rejucắrii; pl. rejucắri

rejucáre s. f. în sint. meci rejucare (sport) Partidă jucată în întâlnirile de cupă în cazul în care echipele au terminat un meci anterior la egalitate ◊ „În meci rejucare contând pentru optimile de finală ale «Cupei ligii engleze» la fotbal, echipa Tottenham Hotspur a învins cu scorul de 20.” R.l. 26 XI 75 p. 5 (din re- + jucare)