reintegrare definitie

2 intrări

19 definiții pentru reintegrare

REINTEGRÁ, reintegrez, vb. I. Tranz. A repune pe cineva în drepturile sale sau într-o funcție, într-o demnitate etc. ♦ Refl. A face corp comun cu ceva, a se omogeniza; a se îngloba, a se contopi. – Din fr. réintegrer.
REINTEGRÁRE, reintegrări, s. f. Acțiunea de a (se) reintegra și rezultatul ei; reintegrație. – V. reintegra.
REINTEGRÁ, reintegrez, vb. I. Tranz. A restabili pe cineva într-o funcție, într-o demnitate etc.; a repune pe cineva în drepturile sale. ♦ Refl. A face corp comun cu ceva, a se omogeniza; a se îngloba, a se contopi. – Din fr. réintégrer.
REINTEGRÁRE, reintegrări, s. f. Acțiunea de a (se) reintegra și rezultatul ei; reintegrație. – V. reintegra.
REINTEGRÁ, reintegrez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o persoană) A pune din nou într-un post (funcție, demnitate etc.) pe care l-a mai avut; a pune iarăși în drepturile sale, a repune în drepturi. V. reîncadra. Greva generală este de neînlăturat dacă... nu-i reintegrează pe cei concediați. PAS, Z. IV 218. Funcționarii prinși cu abuzuri și dați în judecată de un minister erau grațiați și reintegrați de ministrul ce venea în urmă, și reîncepeau să abuzeze. BOLINTINEANU, O. 433. Am avut nespusa mulțumire de a-l scăpa și de a-l reintegra iarăși în postul său de pitar al casei. GHICA, S. 81. ♦ Refl. A se introduce, a face parte din, a se îngloba, a se contopi. Dar toate acestea nu se mai reintegrau în unitatea morală a femeii iubite. D. ZAMFIRESCU, R. 75.
REINTEGRÁRE, reintegrări, s. f. Acțiunea de a (se) reintegra și rezultatul ei.
reintegrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 reintegreáză
reintegráre (-te-gra-) s. f., g.-d. art. reintegrắrii; pl. reintegrắri
reintegrá vb. (sil. -gra), ind. prez. 1 sg. reintegréz, 3 sg. și pl. reintegreáză
reintegráre s. f. integrare
REINTEGRÁ vb. a reîncadra. (A ~ în serviciu.)
REINTEGRÁRE s. reîncadrare. (~ unei persoane în slujbă.)
REINTEGRÁ vb. I. tr. A pune din nou (pe cineva) într-un post, în drepturile sale. [Cf. fr. réintégrer, lat. reintegrare].
REINTEGRÁRE s.f. Acțiunea de a reintegra și rezultatul ei; repunere într-o funcție, într-un grad etc.; reintegrație. [< reintegra].
REINTEGRÁ vb. I. tr. a repune (pe cineva) în drepturi, într-un post etc.; a restabili. II. tr., refl. a (se) include, a (se) reîntoarce în familie, în societate; a (se) omogeniza, a (se) contopi. (< fr. réintégrer, lat. reintegrare)
A REINTEGRÁ ~éz tranz. (persoane) 1) A face să se reintegreze. 2) A repune în drepturi. /<fr. réintégrer
A SE REINTEGRÁ mă ~éz intranz. A se integra din nou. /<fr. réintégrer
reintegrà v. a restabili pe cineva în posesiunea unui lucru de care fusese despuiat.
*reintegréz v. tr. (re- și integrez, fr. réintégrer; lat. redintegrare). Pun ĭar în vechea stare, restabilesc în posesiune, fac ĭar stăpîn: a reintegra un funcționar în vechea funcțiune, în toate drepturile.

reintegrare dex

Intrare: reintegra
reintegra verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -gra
Intrare: reintegrare
reintegrare substantiv feminin