Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru reintegra

REINTEGR├ü, reintegrez, vb. I. Tranz. A repune pe cineva ├«n drepturile sale sau ├«ntr-o func╚Ťie, ├«ntr-o demnitate etc. ÔÖŽ Refl. A face corp comun cu ceva, a se omogeniza; a se ├«ngloba, a se contopi. ÔÇô Din fr. r├ęintegrer.
REINTEGR├ü, reintegrez, vb. I. Tranz. A restabili pe cineva ├«ntr-o func╚Ťie, ├«ntr-o demnitate etc.; a repune pe cineva ├«n drepturile sale. ÔÖŽ Refl. A face corp comun cu ceva, a se omogeniza; a se ├«ngloba, a se contopi. ÔÇô Din fr. r├ęint├ęgrer.
REINTEGR├ü, reintegrez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o persoan─â) A pune din nou ├«ntr-un post (func╚Ťie, demnitate etc.) pe care l-a mai avut; a pune iar─â╚Öi ├«n drepturile sale, a repune ├«n drepturi. V. re├«ncadra. Greva general─â este de ne├«nl─âturat dac─â... nu-i reintegreaz─â pe cei concedia╚Ťi. PAS, Z. IV 218. Func╚Ťionarii prin╚Öi cu abuzuri ╚Öi da╚Ťi ├«n judecat─â de un minister erau gra╚Ťia╚Ťi ╚Öi reintegra╚Ťi de ministrul ce venea ├«n urm─â, ╚Öi re├«ncepeau s─â abuzeze. BOLINTINEANU, O. 433. Am avut nespusa mul╚Ťumire de a-l sc─âpa ╚Öi de a-l reintegra iar─â╚Öi ├«n postul s─âu de pitar al casei. GHICA, S. 81. ÔÖŽ Refl. A se introduce, a face parte din, a se ├«ngloba, a se contopi. Dar toate acestea nu se mai reintegrau ├«n unitatea moral─â a femeii iubite. D. ZAMFIRESCU, R. 75.
reintegrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 reintegreáză
reintegr├í vb. (sil. -gra), ind. prez. 1 sg. reintegr├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. reintegre├íz─â
REINTEGRÁ vb. a reîncadra. (A ~ în serviciu.)
REINTEGR├ü vb. I. tr. A pune din nou (pe cineva) ├«ntr-un post, ├«n drepturile sale. [Cf. fr. r├ęint├ęgrer, lat. reintegrare].
REINTEGR├ü vb. I. tr. a repune (pe cineva) ├«n drepturi, ├«ntr-un post etc.; a restabili. II. tr., refl. a (se) include, a (se) re├«ntoarce ├«n familie, ├«n societate; a (se) omogeniza, a (se) contopi. (< fr. r├ęint├ęgrer, lat. reintegrare)
A REINTEGR├ü ~├ęz tranz. (persoane) 1) A face s─â se reintegreze. 2) A repune ├«n drepturi. /<fr. r├ęint├ęgrer
A SE REINTEGR├ü m─â ~├ęz intranz. A se integra din nou. /<fr. r├ęint├ęgrer
reintegrà v. a restabili pe cineva în posesiunea unui lucru de care fusese despuiat.
*reintegr├ęz v. tr. (re- ╚Öi integrez, fr. r├ęint├ęgrer; lat. redintegrare). Pun ─şar ├«n vechea stare, restabilesc ├«n posesiune, fac ─şar st─âp├«n: a reintegra un func╚Ťionar ├«n vechea func╚Ťiune, ├«n toate drepturile.

Reintegra dex online | sinonim

Reintegra definitie

Intrare: reintegra
reintegra verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -gra