reinstaurare definitie

14 definiții pentru reinstaurare

REINSTAURÁ, reinstaurez, vb. I. Tranz. A instaura din nou. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. réinstaurer.
REINSTAURÁRE, reinstaurări, s. f. Acțiunea de a reinstaura. [Pr.: -sta-u-] – V. reinstaura.
REINSTAURÁ, reinstaurez, vb. I. Tranz. A instaura din nou. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. réinstaurer.
REINSTAURÁRE, reinstaurări, s. f. Acțiunea de a reinstaura. [Pr.: -sta-u-] – V. reinstaura.
*reinstaurá (a ~) (-sta-u-) vb., ind. prez. 3 reinstaureáză
reinstaurá vb. (sil. re-in-), ind. prez. 1 sg. reinstauréz, 3 sg. și pl. reinstaureáză
reinstauráre s. f. (sil. re-in-), pl. reinstaurări
REINSTAURÁ vb. v. restaura.
REINSTAURÁRE s. v. restaurare.
REINSTAURÁ vb. I. tr. A instaura din nou, a reintrona. [Cf. fr. réinstaurer].
REINSTAURÁRE s.f. Acțiunea de a reinstaura și rezultatul ei. [< reinstaura].
REINSTAURÁ vb. tr. a instaura din nou, a reîntrona. (< fr. réinstaurer)
REINSTAURA vb. a reîntrona, a restaura, (înv.) a reînscăuna. (A ~ o dinastie.)
REINSTAURARE s. reîntronare, restaurare, restaurație, (înv.) reînscăunare. (~ unei dinastii.)

reinstaurare dex

Intrare: reinstaura
reinstaura verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: re-in-
Intrare: reinstaurare
reinstaurare substantiv feminin
  • silabisire: re-in-