REINSÉRȚIE s. f. 1. Fixare în același loc a unei porțiuni detașate dintr-un țesut. 2. Reîntoarcere a unui deținut, a unui prizonier etc. în societate, într-o activitate productivă. – Din fr. réinsertion.

*reinsérție (-ți-e) s. f., art. reinsérția, g.-d. reinsérții, art. reinsérției

reinsérție s. f., g.-d. art. reinsérției

REINSÉRȚIE s.f. Fixare în același loc a unei porțiuni dintr-un țesut care a fost detașată. [Gen. -iei. / cf. fr. réinsertion].

REINSÉRȚIE s. f. 1. fixare în același loc a unei porțiuni detașate dintr-un țesut. 2. reîntoarcere a unui deținut, a unui prizonier, a unui deficient în societate, într-o activitate productivă. (< fr. réinsertion)

REINSÉRȚIE s. f. Reintroducerea unei persoane în fostul său mediu familial, social și profesional. Implică o serie de acțiuni educative, eventual psihoterapie, în cazul persoanelor care prezintă tulburări de comportament.