reincarnat definitie

3 intrări

14 definiții pentru reincarnat

REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (în unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.
REÎNCARNÁ vb. I v. reincarna.
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (În unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Pr.: re-in-. – Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.
REÎNCARNÁ vb. I v. reincarna.
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. – Variantă: reîncarná vb. I.
REÎNCARNÁ vb. I v. reincarna.
!reincarná/reîncarná (a ~) vb., ind. prez. 3 reincarneáză/reîncarneáză
reîncarná v. reincarná
reincarná vb., ind. prez. 1 sg. reincarnéz, 3 sg. și pl. reincarneáză
REINCARNÁ vb. I. tr., refl. A (se) încarna din nou. [Pron. re-in-, var. reîncarna vb. I. / cf. fr. réincarner].
REÎNCARNÁ vb. I. v. reincarna.
REINCARNÁ vb. tr., refl. a (se) încarna din nou. (< fr. réincarner)
A REINCARNÁ ~éz tranz. 1) A incarna din nou. 2) A face să se reincarneze. [Sil. re-in-] /<fr. réincarner
A SE REINCARNÁ se ~eáză intranz. 1) A se incarna din nou. 2) (despre suflet; în unele concepții mistice) A trece după moarte în alt corp (de om sau de animal). /<fr. réincarner

reincarnat dex

Intrare: reincarna
reîncarna verb grupa I conjugarea a II-a
reincarna verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: reîncarnat
reîncarnat participiu
Intrare: reincarnat
reincarnat participiu