REIEȘÍ, pers. 3 reiése, vb. IV. Intranz. A rezulta, a apărea ca o consecință logică. – Pref. re- + ieși (după fr. ressortir).

REIEȘÍ, pers. 3 reiése, vb. IV. Intranz. A rezulta, a apărea ca o consecință logică. [Pr.: re-ie-] – Re1- + ieși (după fr. ressortir).

REIEȘÍ, pers. 3 reiése, vb. IV. Intranz. A rezulta, a apărea lămurit.

reieșí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. reiése, imperf. 3 sg. reieșeá; conj. prez. 3 să reiásă

reieșí vb., ind. prez. 3 sg. reiése, imperf. 3 sg. reieșeá; conj. prez. 3 sg. reiásă

REIEȘÍ vb. 1. v. decurge. 2. v. rezulta. 3. v. subînțelege. 4. v. evidenția.

REIEȘÍ vb. v. izbândi, izbuti, reuși.

REIEȘÍRE s. v. izbândă, reușită, succes.

A REIEȘÍ pers. 3 reiése intranz. A apărea ca o consecință; a rezulta; a urma. /re- + a ieși

reieșì v. a rezulta: reiese de aci. [După fr. ressortir].

*reĭés, a -ĭeși v. intr. (re- și ĭes, după fr. ressortir. V. reușesc). Rezult, apar lămurit: de aicĭ reĭese dreptatea luĭ.

REIEȘI vb. 1. a decurge, a proveni, a rezulta, a urma, (pop.) a purcede, a veni, (înv.) a curge. (O consecință care ~ din alta.) 2. a însemna, a rezulta, a urma, (fig.) a se desprinde. (De aici nu ~ că...) 3. a rezulta, a se subînțelege. (Aceste lucruri ~ destul de limpede.) 4. a se evidenția, a se reliefa. (Se ~ un anumit patos în poezia lui.)

reieși vb. v. IZBÎNDI. IZBUTI. REUȘI.

reieșire s. v. IZBÎNDĂ. REUȘITĂ. SUCCES.