REGURGITÁ, regurgitez, vb. I. Tranz. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. – Din fr. régurgiter.

REGURGITÁ, regurgitez, vb. I. Tranz. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. – Din fr. régurgiter.

regurgitá (a ~) vb., ind. prez. 3 regurgiteáză

regurgitá vb., ind. prez. 1 sg. regurgitéz, 3 sg. și pl. regurgiteáză

REGURGITÁ vb. I. intr. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. [P.i. -tez. / < fr. régurgiter].

REGURGITÁ vb. intr. a-i veni cuiva alimentele ingerate din stomac sau esofag în gură, fără efort de vomă. (< fr. régurgiter)