Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

6 defini╚Ťii pentru regurgita

REGURGIT├ü, regurgitez, vb. I. Tranz. A-i veni cuiva alimentele ├«n gur─â prin regurgita╚Ťie. ÔÇô Din fr. r├ęgurgiter.
REGURGIT├ü, regurgitez, vb. I. Tranz. A-i veni cuiva alimentele ├«n gur─â prin regurgita╚Ťie. ÔÇô Din fr. r├ęgurgiter.
regurgitá (a ~) vb., ind. prez. 3 regurgiteáză
regurgit├í vb., ind. prez. 1 sg. regurgit├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. regurgite├íz─â
REGURGIT├ü vb. I. intr. A-i veni cuiva alimentele ├«n gur─â prin regurgita╚Ťie. [P.i. -tez. / < fr. r├ęgurgiter].
REGURGIT├ü vb. intr. a-i veni cuiva alimentele ingerate din stomac sau esofag ├«n gur─â, f─âr─â efort de vom─â. (< fr. r├ęgurgiter)

Regurgita dex online | sinonim

Regurgita definitie

Intrare: regurgita
regurgita verb grupa I conjugarea a II-a