regulator definitie

16 definiții pentru regulator

REGULATÓR, -OÁRE, regulatori, -oare, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj. Care regulează, sistematizează, care stabilește regularitatea unei mișcări sau a unei funcții; care îndrumează sau conduce. 2. S. n. Aparat sau dispozitiv care efectuează un proces de reglare. 3. S. n. (Jur.; în sintagma) Regulator de competență = act prin care organul de jurisdicție superior celor între care s-a ivit un conflict de competență stabilește care dintre ele este competentă să judece procesul. 4. S. m. și f. Persoană care stabilește, îndrumează sau conduce un sistem de reglare. – Din fr. régulateur, germ. Regulator.
REGULATÓR, -OÁRE, regulatori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care regulează, sistematizează, care stabilește regularitatea unei mișcări sau a unei funcții; care îndrumează sau conduce. 2. S. n. Aparat sau instalație care efectuează un proces de reglare. 3. S. n. (Jur.; în sintagma) Regulator de competență = act prin care organul de jurisdicție superior celor între care s-a ivit un conflict de competență stabilește care dintre ele este competentă să judece conflictul. 4. S. m. și f. Persoană care stabilește, îndrumează sau conduce un sistem de reglare. – Din fr. régulateur, germ. Regulator.
REGULATÓR1, regulatoare, s. n. (Mec.) Aparat sau instalație care efectuează un proces de reglare.
REGULATÓR2, regulatori, s. m. Cel care reglează, care stabilește regularitatea unei mișcări sau a unei funcțiuni, care efectuează procesul de reglare; care îndrumează (sau conduce). Cît a apărut «Viața Romînească» la Iași, G. Ibrăileanu... era regulatorul fiecărui număr. SADOVEANU, E. 177. Ceea ce știm însă e că visurile sînt impresiunile și imaginile din timpul vegherii, întunecate în somn și care se combină fără nici un regulator. GHEREA, ST. CR. II 137. D-ta ești regulatorul tuturor ceasornicelor din București. CARAGIALE, O. III 147.
regulatór1 adj. m., pl. regulatóri; f. sg. și pl. regulatoáre
regulatór2 s. n., pl. regulatoáre
regulatór adj. m., pl. regulatóri; f. sg. și pl. regulatoáre
regulatór s. n., pl. regulatoáre
REGULATÓR s. 1. (TEHN.) (reg.) picior, pieptene, (prin Ban. și Transilv.) sabie. (~ la plug.) 2. (FIZ.) regulator de temperatură v. termostat.
REGULATÓR, -OÁRE adj. Care regularizează o mișcare, o funcție. // s.m. și f. Cel care stabilește un sistem de reglare, care îndrumează, conduce. // s.n. Dispozitiv folosit pentru reglarea automată a funcționării unui sistem tehnic. [Cf. fr. régulateur].
REGULATÓR, -OÁRE I. adj. care regularizează o mișcare, o funcție. II. s. m. f. cel care stabilește un sistem de reglare, care îndrumează, conduce. III. s. n. aparat, dispozitiv pentru reglarea automată a funcționării unui sistem tehnic. (< fr. régulateur, germ. Regulator)
REGULATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care regulează; care îndrumă sau conduce. Forță ~oare. /<fr. régulateur, germ. Regulator
REGULATÓR2 ~oáre n. Dispozitiv care regulează parametrii unui sistem tehnic. ~ centrifugal. /<fr. régulateur, germ. Regulator
regulator a. care regulează. ║ n. aparat ce servă a regula mersul unei mașini.
*regulatór, -oáre adj. (d. a regula; fr. régulateur, it. regolatore). Care regulează: putere regulatoare. S. n., pl. oare. Orĭ-ce aparat destinat să reguleze mersu uneĭ mașinĭ, maĭ ales să reguleze trecerea aburuluĭ din căldare la cilindre. V. îndreptar.
REGULATOR s. (TEHN.) (reg.) picior, pieptene, (prin Ban. și Transilv.) sabie. (~ la plug.)

regulator dex

Intrare: regulator
regulator adjectiv substantiv neutru