regulat definitie

2 intrări

35 definiții pentru regulat

REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.
REGULÁT, -Ă, regulați, -te, adj. 1. Care este conform unei reguli stabilite în prealabil; care se repetă după o anumită regulă, într-o anumită ordine, fără abatere. ♦ Care se desfășoară cu regularitate; firesc, obișnuit, normal. ◊ Verbe regulate = verbe care se conjugă după regulile generale ale conjugărilor. + Ordonat, uniform. 2. Care este organizat sau funcționează în baza unei legi; organizat legal, organizat pe baze permanente. ♦ Sistematizat, orânduit. 3. (Despre corpuri) Care permite o descompunere în părți, astfel încât acestea să fie identice și în relații identice unele în raport cu altele. Poligon regulat = poliedru cu toate fețele poligoane regulate și cu toate unghiurile diedre egale. (Despre trăsături, forme etc.) Alcătuit din elemente care se grupează ordonat sau simetric; armonios, frumos. – V. regula.
REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.
REGULÁT, -Ă, regulați, -te, adj. 1. Care este conform unei reguli stabilite în prealabil; care se repetă după o anumită regulă, într-o anumită ordine, fără abatere. ♦ Care se desfășoară cu regularitate; firesc, obișnuit, normal. ◊ Verbe regulate = verbe care se conjugă după regulile generale ale conjugărilor. ♦ Ordonat, uniform. 2. Care este organizat sau funcționează în baza unei legi; organizat legal, organizat pe baze permanente. ♦ Sistematizat, orânduit. 3. (Despre corpuri) Care permite o descompunere în părți, astfel încât acestea să fie identice și în relații identice unele în raport cu altele. ◊ Poligon regulat = poligon care are toate laturile și toate unghiurile egale. Poliedru regulat = poliedru cu toate fețele poligoane regulate și cu toate unghiurile diedre egale. ♦ (Despre trăsături, forme etc.) Alcătuit din elemente care se grupează ordonat sau simetric; armonios, frumos. – V. regula.
REGULÁT, -Ă, regulați, -te, adj. 1. Care este conform unei reguli stabilite în prealabil; care se repetă după o anumită regulă, într-o anumită ordine, fără abatere. ♦ Care se desfășoară cu regularitate; firesc, obișnuit, normal. ◊ Verbe regulate = verbe care se conjugă după regulile generale ale conjugărilor. ♦ Ordonat, uniform. 2. Care este organizat sau funcționează în baza unei legi; organizat legal, organizat pe baze permanente. ♦ Sistematizat, orânduit. 3. (Despre corpuri) Care permite o descompunere în părți, astfel încât acestea să fie identice și în relații identice unele în raport cu altele. ◊ Poligon regulat = poliedru cu toate fețele poligoane regulate și cu toate unghiurile diedre egale. ♦ (Despre trăsături, forme etc.) Alcătuit din elemente care se grupează ordonat sau simetric; armonios, frumos. – V. regula.[1]
REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. A pune în ordine, a aranja, a rîndui (ceva). Bine, om regula socotelile mai pe urmă. ALECSANDRI, T. I 405. Regulă finanțele țării sleite de domnii fanarioți. FILIMON, C. 197. ◊ Refl. pas. Vino, dragă, la mine acasă... asemenea lucruri nu se regulează in mijlocul drumului. HOGAȘ, DR. II 155. ♦ A regla, a potrivi. O baterie regulează tirul. C. PETRESCU, Î. II 14. ♦ A pune la punct un mecanism, un ceasornic etc., a face să funcționeze regulat. Cinci ceasornici de părete... Leandru are întru a sa casă; Toată ziua el nu face decît tot le regulează înapoi sau înainte, le întoarce și le-așază. NEGRUZZI, S. II 306. ♦ Fig. (Familiar) A aranja pe cineva; a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere, a pune la punct pe cineva. Pe acest de la margine l-am regulat, ia să-l judec și pe celălalt... și începe a bate iar. ȘEZ. I 264.
REGULÁT, -Ă, regulați, -te, adj. 1. Care se petrece conform unei reguli stabilite în prealabil, care revine după o anumită regulă, într-o ordine anumită, fără abatere; care are regularitate. Ascultam picușurile streșinii în bălțile de apă, regulate și dulci. SADOVEANU, O. I 386. În mișcarea regulată, toate amintirile îmi vin una cîte una. RUSSO, O. 100. ◊ (Adverbial) Dimineața și seara sîntem regulat alarmați de răpăiala violentă de focuri. CAMIL PETRESCU, U. N. 315. Mergea regulat la serviciul lui. SAHIA, N. 109. Merge mai regulat în buzunarul vestei... decît soarele pe cer. CARAGIALE, O. III 147. ♦ Care se desfășoară cu regularitate; care merge bine; firesc, obișnuit, normal. Respirația lui... era regulată și liniștită. C. PETRESCU, A. 467. A ocolit casa de două ori cu pas regulat. SAHIA, N. 55. O sistemă de administrațiune regulată ca ceasornicul. ODOBESCU, S. II 37. Calea nemărginită a unei dezvoltări regulate. BĂLCESCU, O. II 9. ◊ (Gram.) Verb regulat = verb care se conjugă după regulile generale ale conjugărilor. ♦ Ordonat. Ducea o viață regulată, măsurată cu ceasornicul. SADOVEANU, O. V. 346. 2. Care este organizat sau funcționează în baza unei legi; organizat legal, organizat pe baze permanente. Se poate atribui... mai cu seamă la lipsa unei organizații regulate. La GHICA, A. 796. ♦ Orînduit, sistematizat. Am dormit în Briun, tîrg mare și frumos, cu mahalale bine regulate. KOGĂLNICEANU, S. 10. 3. (Despre corpuri) Care permite o descompunere în părți, astfel încît acestea să fie identice (sau aproape identice) și în relații identice (sau aproape identice) unele în raport cu altele. Poligon regulat. ♦ (Despre trăsături, forme etc.) Alcătuit din elemente care se regrupează ordonat sau simetric; frumos, armonios. Hainele sale simple și ușoare destăinuiau formele cele mai regulate. GANE, N. I 35. Această prea regulată arhitectură. NEGRUZZI, S. I 193.
regulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reguleáză
regulá vb., ind. prez. 1 sg. reguléz, 3 sg. și pl. reguleáză
HEXAEDRU REGULÁT s. v. cub.
REGULÁ vb. 1. a sistematiza. (A ~ un cartier de locuințe.) 2. v. regulariza.
REGULÁ vb. v. aranja, orândui, reglementa, stabili.
REGULÁT adj., adv. 1. adj. v. armonios. 2. adj. v. ritmic. 3. adj. v. periodic. 4. adj. v. normal. 5. adj. v. uniform. (O respirație ~.) 6. adv. v. normal. 7. adj. v. disciplinat. 8. adj. (MIL.) (înv.) regular. (Trupe, unități ~.)
REGULÁT adv. v. categoric, decis, ferm, hotărât, net, tranșant.
Regulat ≠ neregulat, neregulată
REGULÁ vb. I. tr. A aranja, a pune în ordine, a orândui. ♦ A repara, a pune la punct, a regla (un aparat etc.). [< lat. regulare].
REGULÁT, -Ă adj. 1. (și adv.) Care urmează anumite reguli prestabilite. ♦ Care se desfășoară fără abatere; obișnuit. ♦ Ordonat, uniform. 2. Organizat după anumite legi; organizat pe baze permanente. ♦ Orânduit, sistematizat. ♦ Fără elemente care să distoneze; simetric, armonios. [< regula].
REGULÁT, -Ă adj. 1. (și adv.) care urmează anumite reguli prestabilite. ◊ care se desfășoară fără abatere; obișnuit. ◊ ordonat, uniform. 2. organizat după anumite legi; organizat pe baze permanente. ◊ orânduit, sistematizat. ◊ fără elemente care să distoneze; simetric, armonios. (< lat. regulatus)
A REGULÁ ~éz tranz. A organiza după anumite reguli; a pune în ordine; a regulariza. /<lat., it. regulare
REGULÁT1 adv. 1) În mod sistematic. 2) În mod obișnuit; firesc; normal. /v. a regula
REGULÁT2 ~tă (~ți, ~te) 1) v. A REGULA. 2) Care se repetă cu precizie la anumite intervale. 3) Care nu prezintă abateri de la regulă, de la normă. Respirație ~tă. * Verb ~ verb care se conjugă după regulile generale. 4) Care este cumpătat; fără excese. Viață ~tă. 5) Care este compus din părți identice. * Poligon ~ poligon care are toate laturile și toate unghiurile egale. 6) Care constă din elemente aranjate armonios. Trăsături ~te. /<lat. regulatus
regulà v. 1. a supune unor regule: a-și regula vieața; 2. a pune în ordine: a-și regula hârtiile; 3. a hotărî dinainte: a regula ordinea unei ceremonii; 4. a pune capăt: a regula abuzuri, un diferend; 5. a face să umble regulat: a regula o mașină, o pendulă; 6. a plăti un cont; 7. fig. fam. a pune la locul său, a da pedeapsa meritată: îl voiu regula eu.
regulat a. 1. conform regulei, supus regulelor: societate, vieață regulată; 2. cu proporțiuni armonioase: frumusețe regulată; 3. foarte exact, punctual: funcționar regulat; 4. Gram. se zice de verbele cari urmează în conjugarea lor după regula generală.
*regulár, -ă adj. (lat. regularis; fr. regulier, it. regolare). Conform regulelor, sistematic: mișcare regulară. Proporționat, simetric, armonios: față, casă regulară. Exact, punctual, ordonat, liniștit: om regular, vĭață regulară. Geom. Figură regulară, compusă numaĭ din laturĭ și unghĭurĭ egale. Gram. Verbe saŭ substantive regulare, acelea care urmează regulele generale ale conjugărilor saŭ declinărilor. Cleru regular (catolic), ordinele religioase supuse uneĭ regule. (Opusu luĭ e secular). Adv. În mod regular: vulpea fura regular cîte o găină. – Maĭ des, dar fals regulat, că se zice regularitate, nu -titate!
*regulát, V. regular.
*reguléz v. tr. (mlat. régulo, -áre; fr. régler, it. regolare). Pun în regulă, pun în ordine, rînduĭesc, hotărăsc locu saŭ mersu, fac să stea bine saŭ să umble bine: a-țĭ regula vĭața, hîrtiile, socotelile, o ceremonie, o mașină, un ceasornic. Pun capăt, fac să înceteze: a regula un diffrend, o datorie. Fam. Pedepsesc cum se cuvine, pun la locu luĭ, învăț minte: l-am regulat și pe acest obraznic!
REGULA vb. a sistematiza. (A ~ un cartier de locuințe.)
regula vb. v. ARANJA. ORÎNDUI. REGLEMENTA. STABILI.
regulat adv. v. CATEGORIC. DECIS. FERM. HOTĂRÎT. NET. TRANȘANT.
REGULAT adj., adv. 1. adj. armonios, concordant, echilibrat, proporționat, simetric. (Un ansamblu ~.) 2. adj. ritmic. (Mișcări ~.) 3. adj. periodic, sistematic. (Controale ~.) 4. adj. firesc, normal, obișnuit. (Puls ~.) 5. adj. uniform. (O respirație ~.) 6. adv. exact, normal. (Trenul sosește ~.) 7. adj. disciplinat, ordonat. (Duce o viață extrem de ~.) 8. adj. (MIL.) (înv.) regular. (Trupe, unități ~.)
REGULÁT, -Ă adj. (< regulá < lat. regulare): în sintagma verb regulat (v.).
a regula (pe cineva) cu sula îndoită expr. (vulg.) a agasa, a sâcâi, a tracasa.
a regula la creieri expr. v. a regula cu sula îndoită
regula, regulez (obs.) I. v. t. (d. bărbați) a avea un contact sexual. II. v. r. a avea / a întreține relații sexuale (cu cineva).
regulat, -ă, regulați, -te adj. (vulg.) 1. care a avut un contact sexual. 2. cicălit, sâcâit, tracasat.

regulat dex

Intrare: regula
regula verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: regulat
regulat adjectiv