regularitate definitie

12 definiții pentru regularitate

REGULARITÁTE, regularități, s. f. Însușirea sau starea a ceea ce este regulat, în conformitate cu o regulă sau cu o ordine fixată dinainte. ◊ Loc. adv. Cu regularitate = în mod regulat. ♦ Proprietate a unui sistem sau a evoluției unor fenomene de a respecta o regulă dintr-un anumit punct de vedere. ♦ Simetrie, proporție. ♦ Uniformitate. – Din fr. régularité.
REGULARITÁTE, regularități, s. f. Însușirea sau starea a ceea ce este regulat, în conformitate cu o regulă sau cu o ordine fixată dinainte. ◊ Loc. adv. Cu regularitate = în mod regulat. ♦ Proprietate a unui sistem sau a evoluției unor fenomene de a respecta o regulă dintr-un anumit punct de vedere. ♦ Simetrie, proporție. ♦ Uniformitate. – Din fr. régularité.
REGULARITÁTE, regularități, s. f. Calitate sau stare a ceea ce este regulat, conformitate cu o regulă sau cu o ordine fixată (sau cunoscută) dinainte. Legătura sau înlănțuirea fenomenelor și condiționarea lor reciprocă constituie trăsătura cea mai generală și cea mai importantă a regularității schimbărilor cu caracter de lege. ROSETTI, S. L. 16. ◊ Loc. adv. Cu regularitate = în mod regulat; regulat. Pulberea și noroiul se succedă cu o regularitate de desperat. NEGRUZZI, S. I 95. ♦ Proprietate a unui sistem sau a evoluției unor fenomene de a respecta o regulă dintr-un anumit punct de vedere. ♦ Simetrie, proporție. Regularitatea trăsăturilor figurii. ♦ Uniformitate. Regularitatea unei țesături.
regularitáte s. f., g.-d. art. regularitắții; pl. regularitắți
regularitáte s. f., g.-d. art. regularității; (situații) pl. regularități
REGULARITÁTE s. ritmicitate. (~ unor mișcări.)
REGULARITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce se face totdeauna în același fel și în același timp. ♦ Uniformitate. ♦ Simetrie; proporție. ♦ (Fil.) Lege. [Cf. fr. régularité].
REGULARITÁTE s. f. însușirea, starea a ceea ce este regulat (1). ◊ uniformitate. ◊ simetrie; proporționalitate. (< fr. régularité)
REGULARITÁTE ~ăți f. 1) Caracter regulat; ritmicitate. ◊ Cu ~ în mod regulat; sistematic. 2) Proprietate a unui ansamblu de a fi alcătuit din elemente reciproc corespondente și de a prezenta, pe această bază, o armonie. /<fr. régularité
regularitate f. 1. caracterul celor regulate; proporțiune, armonie; 2. conformitate cu regule anumite.
*regularitáte f. (d. lat. regularis, regular; fr. régularité). Calitatea de a fi regular.
REGULARITATE s. ritmicitate. (~ unor mișcări.)

regularitate dex

Intrare: regularitate
regularitate substantiv feminin