Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

9 defini╚Ťii pentru regularisit

REGULARIS├Ź, regularisesc, vb. IV. Tranz. (├Änv.) A regula. ÔÖŽ Fig. A da o lec╚Ťie cuiva, a pune la punct pe cineva. ÔÇô Regula + suf. -arisi.
REGULARIS├Ź, regularisesc, vb. IV. Tranz. (├Änv.) A regula. ÔÖŽ Fig. A da o lec╚Ťie cuiva, a pune la punct pe cineva. ÔÇô Regula + suf. -arisi.
REGULARIS├Ź, regularisesc, vb. IV. Tranz. (├Änvechit) A pune ├«n ordine, a aranja, a or├«ndui, a regula; a lua m─âsuri cu privire la... ├Änalta obl─âduire... deocamdat─â se mul╚Ťume╚Öte a regularisi vitele. ODOBESCU, S. II 38. S─â vede╚Ťi cum ╚Öi-au regularisit el fie╚Ötecare ceas a zilii. DR─éGHICI, R. 148. ÔÖŽ Refl. A se preg─âti, a se prepara. S-au pogor├«t ├«ndat─â... ca s─â se regulariseasc─â spre ap─ârare. DR─éGHICI, R. 166. ÔÖŽ Fig. A da o lec╚Ťie cuiva, a pedepsi pe cineva, a pune la punct pe cineva. Regularisi╚Ťi-l ╚Öi pe acest tr├«ntor ce s-au v├«r├«t ├«n stupul Academiei ie╚Öane. ALECSANDRI, S. 12.
regularis├ş (a ~) (├«nv.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. regularis├ęsc, imperf. 3 sg. regularise├í; conj. prez. 3 s─â regularise├ísc─â
regularis├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. regularis├ęsc, imperf. 3 sg. regularise├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. regularise├ísc─â
REGULARIS├Ź vb. v. aranja, or├óndui, reglementa, stabili.
regularis├Č v. fam. a pune la cale, a ├«nv─â╚Ťa minte pe cineva. [Derivat din regul├á printrÔÇÖun intermediar grec modern].
*regularis├ęsc v. tr. (d. a regula cu sufix ngr.). Pe la 1848. Az─ş iron. Regulez.
regularisi vb. v. ARANJA. ORÎNDUI. REGLEMENTA. STABILI.

Regularisit dex online | sinonim

Regularisit definitie

Intrare: regularisi
regularisi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: regularisit
regularisit participiu