regularisi definitie

9 definiții pentru regularisi

REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A regula. ♦ Fig. A da o lecție cuiva, a pune la punct pe cineva. – Regula + suf. -arisi.
REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A regula. ♦ Fig. A da o lecție cuiva, a pune la punct pe cineva. – Regula + suf. -arisi.
REGULARISÍ, regularisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A pune în ordine, a aranja, a orîndui, a regula; a lua măsuri cu privire la... Înalta oblăduire... deocamdată se mulțumește a regularisi vitele. ODOBESCU, S. II 38. Să vedeți cum și-au regularisit el fieștecare ceas a zilii. DRĂGHICI, R. 148. ♦ Refl. A se pregăti, a se prepara. S-au pogorît îndată... ca să se regularisească spre apărare. DRĂGHICI, R. 166. ♦ Fig. A da o lecție cuiva, a pedepsi pe cineva, a pune la punct pe cineva. Regularisiți-l și pe acest trîntor ce s-au vîrît în stupul Academiei ieșane. ALECSANDRI, S. 12.
regularisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regularisésc, imperf. 3 sg. regulariseá; conj. prez. 3 să regulariseáscă
regularisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regularisésc, imperf. 3 sg. regulariseá; conj. prez. 3 sg. și pl. regulariseáscă
REGULARISÍ vb. v. aranja, orândui, reglementa, stabili.
regularisì v. fam. a pune la cale, a învăța minte pe cineva. [Derivat din regulà printr’un intermediar grec modern].
*regularisésc v. tr. (d. a regula cu sufix ngr.). Pe la 1848. Azĭ iron. Regulez.
regularisi vb. v. ARANJA. ORÎNDUI. REGLEMENTA. STABILI.

regularisi dex

Intrare: regularisi
regularisi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a