regulare definitie

3 intrări

35 definiții pentru regulare

REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.
REGULÁR, -Ă, regulari, -e, adj. (Înv.) Regulat, după regulă, după regulament. – Din lat. regularis.
REGULÁRE, regulări, s. f. Acțiunea de a regula și rezultatul ei. – V. regula.
REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.
REGULÁR, -Ă, regulari, -e, adj. (Înv.) Regulat, după regulă, după regulament. – Din lat. regularis.
REGULÁRE, regulări, s. f. Acțiunea de a regula și rezultatul ei. – V. regula.
REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. A pune în ordine, a aranja, a rîndui (ceva). Bine, om regula socotelile mai pe urmă. ALECSANDRI, T. I 405. Regulă finanțele țării sleite de domnii fanarioți. FILIMON, C. 197. ◊ Refl. pas. Vino, dragă, la mine acasă... asemenea lucruri nu se regulează in mijlocul drumului. HOGAȘ, DR. II 155. ♦ A regla, a potrivi. O baterie regulează tirul. C. PETRESCU, Î. II 14. ♦ A pune la punct un mecanism, un ceasornic etc., a face să funcționeze regulat. Cinci ceasornici de părete... Leandru are întru a sa casă; Toată ziua el nu face decît tot le regulează înapoi sau înainte, le întoarce și le-așază. NEGRUZZI, S. II 306. ♦ Fig. (Familiar) A aranja pe cineva; a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere, a pune la punct pe cineva. Pe acest de la margine l-am regulat, ia să-l judec și pe celălalt... și începe a bate iar. ȘEZ. I 264.
REGULÁR, -Ă, regulari, -e, adj. (Învechit) Regulat, după regulament, după regulă. Vînzarea făcută nu este nici regulară, nici conform cu legea. I. IONESCU, P. 258. ♦ (Adverbial) Cu regularitate, punctual. Regular orele vieții bateți ca un cronometru. MACEDONSKI, O. I 95.
REGULÁRE, regulări, s. f. Acțiunea de a regula; punere în ordine, aranjare, ordonare. A urmat pînă la regularea pensiei ce făcuse Poarta lui Eliad și Tell. GHICA, A. 722.
regulá (a ~) vb., ind. prez. 3 reguleáză
regulár adj. m., pl. regulári; f. reguláră, pl. reguláre
reguláre s. f., g.-d. art. regulắrii; pl. regulắri
regulá vb., ind. prez. 1 sg. reguléz, 3 sg. și pl. reguleáză
regulár adj. m., pl. regulári; f. sg. reguláră, pl. reguláre
reguláre s. f., g.-d. art. regulării; pl. regulări
HEXAEDRU REGULÁT s. v. cub.
REGULÁ vb. 1. a sistematiza. (A ~ un cartier de locuințe.) 2. v. regulariza.
REGULÁ vb. v. aranja, orândui, reglementa, stabili.
REGULÁR adj. v. reglementar, regulamentar, regulat.
REGULÁRE s. 1. sistematizare. (ă unui cartier de locuințe.) 2. corectare, regularizare, sistematizare. (ă cursului unei ape.)
REGULÁRE s. v. aranjare, orânduire, reglementare, stabilire.
REGULÁ vb. I. tr. A aranja, a pune în ordine, a orândui. ♦ A repara, a pune la punct, a regla (un aparat etc.). [< lat. regulare].
REGULÁRE s.f. Acțiunea de a regula; punere în ordine, aranjare. [< regula].
A REGULÁ ~éz tranz. A organiza după anumite reguli; a pune în ordine; a regulariza. /<lat., it. regulare
regulà v. 1. a supune unor regule: a-și regula vieața; 2. a pune în ordine: a-și regula hârtiile; 3. a hotărî dinainte: a regula ordinea unei ceremonii; 4. a pune capăt: a regula abuzuri, un diferend; 5. a face să umble regulat: a regula o mașină, o pendulă; 6. a plăti un cont; 7. fig. fam. a pune la locul său, a da pedeapsa meritată: îl voiu regula eu.
*regulár, -ă adj. (lat. regularis; fr. regulier, it. regolare). Conform regulelor, sistematic: mișcare regulară. Proporționat, simetric, armonios: față, casă regulară. Exact, punctual, ordonat, liniștit: om regular, vĭață regulară. Geom. Figură regulară, compusă numaĭ din laturĭ și unghĭurĭ egale. Gram. Verbe saŭ substantive regulare, acelea care urmează regulele generale ale conjugărilor saŭ declinărilor. Cleru regular (catolic), ordinele religioase supuse uneĭ regule. (Opusu luĭ e secular). Adv. În mod regular: vulpea fura regular cîte o găină. – Maĭ des, dar fals regulat, că se zice regularitate, nu -titate!
*reguléz v. tr. (mlat. régulo, -áre; fr. régler, it. regolare). Pun în regulă, pun în ordine, rînduĭesc, hotărăsc locu saŭ mersu, fac să stea bine saŭ să umble bine: a-țĭ regula vĭața, hîrtiile, socotelile, o ceremonie, o mașină, un ceasornic. Pun capăt, fac să înceteze: a regula un diffrend, o datorie. Fam. Pedepsesc cum se cuvine, pun la locu luĭ, învăț minte: l-am regulat și pe acest obraznic!
REGULA vb. a sistematiza. (A ~ un cartier de locuințe.)
regula vb. v. ARANJA. ORÎNDUI. REGLEMENTA. STABILI.
regular adj. v. REGLEMENTAR. REGULAMENTAR. REGULAT.
regulare s. v. ARANJARE. ORÎNDUIRE. REGLEMENTARE. STABILIRE.
REGULARE s. sistematizare. (~ unui cartier de locuințe.)
a regula (pe cineva) cu sula îndoită expr. (vulg.) a agasa, a sâcâi, a tracasa.
a regula la creieri expr. v. a regula cu sula îndoită
regula, regulez (obs.) I. v. t. (d. bărbați) a avea un contact sexual. II. v. r. a avea / a întreține relații sexuale (cu cineva).

regulare dex

Intrare: regula
regula verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: regulare
regulare substantiv feminin
Intrare: regular
regular adjectiv