regular definitie

8 definiții pentru regular

REGULÁR, -Ă, regulari, -e, adj. (Înv.) Regulat, după regulă, după regulament. – Din lat. regularis.
REGULÁR, -Ă, regulari, -e, adj. (Înv.) Regulat, după regulă, după regulament. – Din lat. regularis.
REGULÁR, -Ă, regulari, -e, adj. (Învechit) Regulat, după regulament, după regulă. Vînzarea făcută nu este nici regulară, nici conform cu legea. I. IONESCU, P. 258. ♦ (Adverbial) Cu regularitate, punctual. Regular orele vieții bateți ca un cronometru. MACEDONSKI, O. I 95.
regulár adj. m., pl. regulári; f. reguláră, pl. reguláre
regulár adj. m., pl. regulári; f. sg. reguláră, pl. reguláre
REGULÁR adj. v. reglementar, regulamentar, regulat.
*regulár, -ă adj. (lat. regularis; fr. regulier, it. regolare). Conform regulelor, sistematic: mișcare regulară. Proporționat, simetric, armonios: față, casă regulară. Exact, punctual, ordonat, liniștit: om regular, vĭață regulară. Geom. Figură regulară, compusă numaĭ din laturĭ și unghĭurĭ egale. Gram. Verbe saŭ substantive regulare, acelea care urmează regulele generale ale conjugărilor saŭ declinărilor. Cleru regular (catolic), ordinele religioase supuse uneĭ regule. (Opusu luĭ e secular). Adv. În mod regular: vulpea fura regular cîte o găină. – Maĭ des, dar fals regulat, că se zice regularitate, nu -titate!
regular adj. v. REGLEMENTAR. REGULAMENTAR. REGULAT.

regular dex

Intrare: regular
regular adjectiv