regulamentar definitie

11 definiții pentru regulamentar

REGULAMENTÁR, -Ă, regulamentari, -e, adj. Care ține de regulament, conform cu regulamentul; reglementar. ♦ Care este în legătură cu Regulamentul Organic, privitor la Regulamentul Organic. ◊ Domn regulamentar = domn al Principatelor Române care a domnit în perioada Regulamentelor Organice. – Regulament + suf. -ar.
REGULAMENTÁR, -Ă, regulamentari, -e, adj. Care ține de regulament, conform cu regulamentul; reglementar. ♦ Care este în legătură cu Regulamentul organic, privitor la Regulamentul organic. ◊ Domn regulamentar = domn al Principatelor Române care a domnit în perioada Regulamentelor organice. – Regulament + suf. -ar.
REGULAMENTÁR, -Ă, regulamentari, -e, adj. (Rar) Care ține de regulament, conform cu regulamentul; reglementar. În cele mai multe cazuri, un profesor își dă ceasul lui regulamentar de muncă numai pentru că e plătit. GHEREA, ST. CR. III 12. Reforma lui Mavrocordat, întrucît a coprins dispoziții regulamentare și de un interes mai secundar, s-a primit și s-a întărit de Obșteasca Adunare. BĂLCESCU, O. I 33. ♦ Care se referă la Regulamentul Organic, care emană de la Regulamentul Organic. Boieri, dezbrăcați... de privilegiile regulamentare... se adunase la o moșie lîngă Ploiești. BOLINTINEANU, O. 413. ◊ Domn regulamentar = domnitor al Principatelor romîne, care a domnit pe baza Regulamentului Organic. Servi pe cei trei domni regulamentari și înaintă. BOLINTINEANU, O. 416.
regulamentár adj. m., pl. regulamentári; f. regulamentáră, pl. regulamentáre
regulamentár adj. m., pl. regulamentári; f. sg. regulamentáră, pl. regulamentáre
REGULAMENTÁR adj. reglementar, (înv.) regular. (Conform dispozițiilor ~.)
REGULAMENTÁR, -Ă adj. Prevăzut în regulament; conform regulamentului, reglementar. ♦ Referitor la Regulamentul organic. ♦ Domn regulamentar = domnitor al Principatelor Române care a domnit pe baza Regulamentului organic. [Cf. it. regulamentare, fr. réglementaire].
REGULAMENTÁR, -Ă adj. prevăzut în regulament; conform unui regulament; reglementar. (după fr. réglementaire, it. regolamentare)
REGULAMENTÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de regulament; propriu unui regulament. /regulament + suf. ~ar
*regulamentár, -ă adj. (d. regulament, ca fr. règlementaire d. règlement). Relativ la regulament: chestiunĭ regulamentare. Conform regulamentuluĭ: oră, uniformă regulamentară. Domniile regulamentare, domniile din timpu Regulamentuluĭ organic (1831-1857). Adv. În mod regulamentar: a proceda regulamentar. – Pe la 1848 și reglementar, ceĭa ce azĭ nu se maĭ aude de cît în armată.
REGULAMENTAR adj. reglementar, (înv.) regular. (Conform dispozițiilor ~.)

regulamentar dex

Intrare: regulamentar
regulamentar adjectiv