REGRUPÁ, regrupez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) grupa din nou. – Din fr. regrouper.

REGRUPÁRE, regrupări, s. f. Acțiunea de a (se) regrupa și rezultatul ei. – V. regrupa.

REGRUPÁ, regrupez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) grupa din nou. – Din fr. regrouper.

REGRUPÁRE, regrupări, s. f. Acțiunea de a (se) regrupa și rezultatul ei. – V. regrupa.

REGRUPÁ, regrupez, vb. I. Tranz. A grupa din nou (ceva).

REGRUPÁRE, regrupări, s. f. Acțiunea de a regrupa și rezultatul ei; reunire. Regruparea forțelor.

regrupá (a ~) (re-gru-) vb., ind. prez. 3 regrupeáză

regrupáre (re-gru-) s. f., g.-d. art. regrupắrii; pl. regrupắri

regrupá vb. (sil. -gru-), ind. prez. 1 sg. regrupéz, 3 sg. și pl. regrupeáză

regrupáre s. f. (sil. -gru-); pl. regrupări

REGRUPÁ vb. v. reuni.

REGRUPÁRE s. v. reunire.

REGRUPÁ vb. I. tr., refl. A (se) grupa din nou. [Cf. fr. regrouper].

REGRUPÁRE s.f. Acțiunea de a (se) regrupa și rezultatul ei; reunire. [< regrupa].

REGRUPÁ vb. tr., refl. a (se) grupa din nou. (< fr. regrouper)

A REGRUPÁ ~éz tranz. 1) A grupa din nou. 2) A face să se regrupeze. /re- + a grupa

A SE REGRUPÁ se ~eáză intranz. A se grupa din nou. /re- + a se grupa

REGRUPA vb. a (se) reuni. (Cele două companii s-au ~.)

REGRUPARE s. reunire. (~ celor două regimente.)