regrupare definitie

2 intrări

19 definiții pentru regrupare

REGRUPÁ, regrupez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) grupa din nou. – Din fr. regrouper.
REGRUPÁRE, regrupări, s. f. Acțiunea de a (se) regrupa și rezultatul ei. – V. regrupa.
REGRUPÁ, regrupez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) grupa din nou. – Din fr. regrouper.
REGRUPÁRE, regrupări, s. f. Acțiunea de a (se) regrupa și rezultatul ei. – V. regrupa.
REGRUPÁ, regrupez, vb. I. Tranz. A grupa din nou (ceva).
REGRUPÁRE, regrupări, s. f. Acțiunea de a regrupa și rezultatul ei; reunire. Regruparea forțelor.
regrupá (a ~) (re-gru-) vb., ind. prez. 3 regrupeáză
regrupáre (re-gru-) s. f., g.-d. art. regrupắrii; pl. regrupắri
regrupá vb. (sil. -gru-), ind. prez. 1 sg. regrupéz, 3 sg. și pl. regrupeáză
regrupáre s. f. (sil. -gru-); pl. regrupări
REGRUPÁ vb. v. reuni.
REGRUPÁRE s. v. reunire.
REGRUPÁ vb. I. tr., refl. A (se) grupa din nou. [Cf. fr. regrouper].
REGRUPÁRE s.f. Acțiunea de a (se) regrupa și rezultatul ei; reunire. [< regrupa].
REGRUPÁ vb. tr., refl. a (se) grupa din nou. (< fr. regrouper)
A REGRUPÁ ~éz tranz. 1) A grupa din nou. 2) A face să se regrupeze. /re- + a grupa
A SE REGRUPÁ se ~eáză intranz. A se grupa din nou. /re- + a se grupa
REGRUPA vb. a (se) reuni. (Cele două companii s-au ~.)
REGRUPARE s. reunire. (~ celor două regimente.)

regrupare dex

Intrare: regrupa
regrupa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -gru-
Intrare: regrupare
regrupare substantiv feminin
  • silabisire: -gru-