Dicționare ale limbii române

2 intrări

11 definiții pentru reglet

REGLÉT, reglete, s. n. Piesă de fontă, de material plastic sau de plumb folosită la umplerea spațiilor dintre rânduri în formele de tipografie sau la umplerea spațiilor dintre formă și ramă. [Var.: regléte s. m.] – Din fr. réglet.
REGLÉT, reglete, s. n. Piesă de fontă, de material plastic sau de plumb folosită la umplerea spațiilor dintre rânduri în formele de tipografie sau la umplerea spațiilor dintre formă și ramă. [Var.: regléte s. m.] – Din fr. réglet.
REGLÉT, reglete, s. n. Piesă de metal folosită la umplerea spațiilor dintre rînduri în formele de tipografie sau la umplerea spațiilor dintre formă și ramă. – Variantă: regléte, regleți, s. m.
reglét (piesă metalică) (re-glet) s. n., pl. regléte
reglét (tipogr.) s. n. (sil. -glet) pl. regléte
REGLÉT s. v. albitură.
REGLÉT s.m. Piesă metalică folosită în tipografie la umplerea spațiilor libere dintre rânduri sau la umplerea spațiilor dintre formă și ramă. [Var. reglete s.m. / < fr. réglet].[1]
REGLÉT s. n. piesă metalică în tipografie la umplerea spațiilor libere dintre rânduri sau a spațiilor dintre formă și ramă. (< fr. réglet)
REGLÉT ~e n. poligr. Piesă de metal folosită la umplerea spațiilor albe, în forma de tipar, a unei pagini. /<fr. réglet
reglet m. Tip. placă de metal pentru rărirea rândurilor (= fr. réglette).
REGLET s. (TIPOGR.) albitură. (~ completează spațiile albe dintre rînduri.)

reglet definitie

reglet dex

Intrare: reglet (pl. -ți)
reglet pl. -ți
Intrare: reglet (pl. -e)
reglet pl. -e substantiv neutru
  • silabisire: -glet