reglementare definitie

35 definiții pentru reglementare

REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer.
REGLEMENTÁR, -Ă, reglementari, -e, adj. Care este sau se face conform unor regulamente sau unor norme. ♦ (Înv.) Care este în legătură cu Regulamentul Organic; regulamentar. – Din fr. réglementaire, germ. reglementarisch.
REGLEMENTÁRE, reglementări, s. f. Acțiunea de a reglementa și rezultatul ei. ♦ Ansamblu de norme juridice aplicabile într-un anumit domeniu. ♦ Operație de stabilire a acestor norme. – V. reglementa.
REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer.
REGLEMENTÁR, -Ă, reglementari, -e, adj. Care este sau se face conform unor regulamente sau unor norme. ♦ (Înv.) Care este în legătură cu Regulamentul organic; regulamentar. – Din fr. réglementaire, germ. reglementarisch.
REGLEMENTÁRE, reglementări, s. f. Acțiunea de a reglementa și rezultatul ei. ♦ Ansamblu de norme juridice aplicabile într-un anumit domeniu. ♦ Operație de stabilire a acestor norme. – V. reglementa.
REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I. Tranz. A supune (ceva) unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja, a stabili. Să vedem ce legi reglementează libertatea lor. KOGĂLNICEANU, S. A. 177. Art. 18, 19 și 20 reglementează oastea... darea birului. RUSSO, S. 118. ◊ Fig. Raporturile stabilite între aceste două părți reglementează gradul de simpatie. BOLINTINEANU, O. 428.
REGLEMENTÁR, -Ă, reglementari, -e, adj. Care este (sau se face) conform unui regulament sau unor norme, potrivit cu regulamentul; regulamentar. (Glumeț) Întunericul sosi repede și, mai mult din obișnuință decît din nevoie, aprinsei focul reglementar de noapte. HOGAȘ, M. N. 183. ◊ (Adverbial) Peste cîteva clipe Apostol Bologa stătea înfipt reglementar înaintea generalului Karg. REBREANU, P. S. 91. A pornit un viscol turbat care a ținut trei zile (reglementar). CARAGIALE, O. VII 129. ♦ (Învechit) Care este în legătură cu Regulamentul Organic, potrivit Regulamentului Organic. Legea reglementară, și-au zis nobilii comisari. KOGĂLNICEANU, S. A. 120.
REGLEMENTÁRE, reglementări, s. f. Acțiunea de a reglementa și rezultatul ei; orînduire, organizare, așezare, dispunere (potrivit unor reguli sau principii). Cum este posibilă o reglementare a unui complex atît de uriaș! SAHIA, U.R.S.S. 71.
reglementá (a ~) (re-gle-) vb., ind. prez. 3 reglementeáză
reglementár (re-gle-) adj. m., pl. reglementári; f. reglementáră, pl. reglementáre
reglementáre (re-gle-) s. f., g.-d. art. reglementắrii; pl. reglementắri
reglementá vb. (sil. -gle-), ind. prez. 1 sg. reglementéz, 3 sg. și pl. reglementeáză
reglementár adj. m. (sil. -gle-), pl. reglementári; f. sg. reglementáră, pl. reglementáre
reglementáre s. f. (sil. -gle-), g.-d. art. reglementării; pl. reglementări
REGLEMENTÁ vb. 1. (JUR.) a legaliza, a legifera, (înv.) a legiui. (A ~ condițiile de...) 2. a aranja, a orândui, a stabili, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Și-a ~ situația neclară.)
REGLEMENTÁR adj. regulamentar, (înv.) regular. (Conform dispozițiilor ~.)
REGLEMENTÁRE s. 1. (JUR.) legalizare, legiferare, (înv.) legiuire. (~ unei stări de lucruri.) 2. aranjare, orânduire, stabilire, (rar) regulare, (înv.) regularisire. (~ unei situații neclare.)
Reglementar ≠ nereglementar
REGLEMENTÁ vb. I. tr. A stabili norme sau reguli, a supune unor norme; a aranja, a pune în ordine. [< fr. réglementer].
REGLEMENTÁR, -Ă adj. Conform unor norme, unor regulamente. ♦ Regulamentar. [Cf. fr. réglementaire].
REGLEMENTÁRE s.f. Acțiunea de a reglementa și rezultatul ei; aranjare, normare. [< reglementa].
REGLEMENTÁ vb. tr. a stabili norme, reguli, a supune unor norme; a pune în ordine. (< fr. réglementer)
REGLEMENTÁR, -Ă adj. conform unui regulament; regulamentar. (< fr. réglementaire)
A REGLEMENTÁ ~éz tranz. A aduce în conformitate cu un regulament; a supune unor norme. ~ circulația rutieră. /<fr. réglementer
REGLEMENTÁR ~ă (~i, ~e) Care se face sau este conform unui regulament; în concordanță cu un regulament. /<fr. réglementaire
reglementà v. 1. a supune unor reglemente; 2. a face reglemente.
reglementar a. privitor la un reglement: legi reglementare; Domniile reglementare, cele ce au fost dirijate de Regulamentul organic (1831-1859).
*regulamentár, -ă adj. (d. regulament, ca fr. règlementaire d. règlement). Relativ la regulament: chestiunĭ regulamentare. Conform regulamentuluĭ: oră, uniformă regulamentară. Domniile regulamentare, domniile din timpu Regulamentuluĭ organic (1831-1857). Adv. În mod regulamentar: a proceda regulamentar. – Pe la 1848 și reglementar, ceĭa ce azĭ nu se maĭ aude de cît în armată.
*regulamentéz v. tr. (d. regulament, ca fr. reglementer d. règlement). Supun unuĭ regulament: a regulamenta o industrie. – Și reglementez pe la 1848.
REGLEMENTA vb. 1. (JUR.) a legaliza, a legifera, (înv.) a legiui. (A ~ condițiile de aprovizionare tehnico-materială.) 2. a aranja, a orîndui, a stabili, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Și-a ~ situația neclară.)
REGLEMENTAR adj. regulamentar, (înv.) regular. (Conform dispozițiilor ~.)
REGLEMENTARE s. 1. (JUR.) legalizare, legiferare, (înv.) legiuire. (~ unei stări de lucruri.) 2. aranjare, orînduire, stabilire, (rar) regulare, (înv.) regularisire. (~ unei situații neclare.)
BANCA DE REGLEMENTĂRI INTERNAȚIONALE (Banque de règlements internationaux/ Bank of International Settlements; B.R.I.), instituție financiară internațională cu competență limitată, cu sediul la Basel (Elveția ), creată în 1930 în scopul facilitării cooperării între băncile centrale și și a reglementărilor operațiunilor financiare a 29 de țări. Agent al O.C.D.E. și C.E.C.O.
REGLEMENTÁRE (< reglementa) s. f. 1. Acțiunea de a reglementa. 2. (Dr.) Ansamblu de norme juridice aplicabile într-un anumit domeniu (ex. în materie de transport, de construcții, de aprovizionare tehnică-materială); operația de stabilire a acestor reguli. R. este larg utilizată spre a desemna normele impuse în mod public conducerii unei firme (industrii) mai ales în ce privește siguranța și normele de protecție pașnică a mediului. 3. Reglementarea pașnică a problemelor internaționale = principiu fundamental al dreptului internațional, înscris în Carta O.N.U., potrivit căruia statele sunt obligate să rezolve problemele litigioase dintre ele pe cale politică, prin negocieri și nu prin amenințarea cu forța sau cu folosirea forței. 4. Reglementarea nașterilor (contracepția) = acțiune destinată evitării temporare a procreației. Proces încurajat de Organizația Mondială a Sănătății, după 1985, pentru îngrădirea nașterilor în țările cu o explozie demografică rapidă greu suportabilă de statele respective.

reglementare dex

Intrare: reglementa
reglementa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -gle-
Intrare: reglementare
reglementare substantiv feminin
  • silabisire: -gle-
Intrare: reglementar
reglementar adjectiv
  • silabisire: -gle-