Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

35 defini╚Ťii pentru reglementare

REGLEMENT├ü, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune ├«n ordine, a aranja. ÔÇô Din fr. r├ęglementer.
REGLEMENT├üR, -─é, reglementari, -e, adj. Care este sau se face conform unor regulamente sau unor norme. ÔÖŽ (├Änv.) Care este ├«n leg─âtur─â cu Regulamentul Organic; regulamentar. ÔÇô Din fr. r├ęglementaire, germ. reglementarisch.
REGLEMENT├üRE, reglement─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reglementa ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ Ansamblu de norme juridice aplicabile ├«ntr-un anumit domeniu. ÔÖŽ Opera╚Ťie de stabilire a acestor norme. ÔÇô V. reglementa.
REGLEMENT├ü, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune ├«n ordine, a aranja. ÔÇô Din fr. r├ęglementer.
REGLEMENT├üR, -─é, reglementari, -e, adj. Care este sau se face conform unor regulamente sau unor norme. ÔÖŽ (├Änv.) Care este ├«n leg─âtur─â cu Regulamentul organic; regulamentar. ÔÇô Din fr. r├ęglementaire, germ. reglementarisch.
REGLEMENT├üRE, reglement─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reglementa ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ Ansamblu de norme juridice aplicabile ├«ntr-un anumit domeniu. ÔÖŽ Opera╚Ťie de stabilire a acestor norme. ÔÇô V. reglementa.
REGLEMENT├ü, reglementez, vb. I. Tranz. A supune (ceva) unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune ├«n ordine, a aranja, a stabili. S─â vedem ce legi reglementeaz─â libertatea lor. KOG─éLNICEANU, S. A. 177. Art. 18, 19 ╚Öi 20 reglementeaz─â oastea... darea birului. RUSSO, S. 118. ÔŚŐ Fig. Raporturile stabilite ├«ntre aceste dou─â p─âr╚Ťi reglementeaz─â gradul de simpatie. BOLINTINEANU, O. 428.
REGLEMENT├üR, -─é, reglementari, -e, adj. Care este (sau se face) conform unui regulament sau unor norme, potrivit cu regulamentul; regulamentar. (Glume╚Ť) ├Äntunericul sosi repede ╚Öi, mai mult din obi╚Önuin╚Ť─â dec├«t din nevoie, aprinsei focul reglementar de noapte. HOGA╚ś, M. N. 183. ÔŚŐ (Adverbial) Peste c├«teva clipe Apostol Bologa st─âtea ├«nfipt reglementar ├«naintea generalului Karg. REBREANU, P. S. 91. A pornit un viscol turbat care a ╚Ťinut trei zile (reglementar). CARAGIALE, O. VII 129. ÔÖŽ (├Änvechit) Care este ├«n leg─âtur─â cu Regulamentul Organic, potrivit Regulamentului Organic. Legea reglementar─â, ╚Öi-au zis nobilii comisari. KOG─éLNICEANU, S. A. 120.
REGLEMENT├üRE, reglement─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a reglementa ╚Öi rezultatul ei; or├«nduire, organizare, a╚Öezare, dispunere (potrivit unor reguli sau principii). Cum este posibil─â o reglementare a unui complex at├«t de uria╚Ö! SAHIA, U.R.S.S. 71.
reglementá (a ~) (re-gle-) vb., ind. prez. 3 reglementeáză
reglementár (re-gle-) adj. m., pl. reglementári; f. reglementáră, pl. reglementáre
reglementáre (re-gle-) s. f., g.-d. art. reglementắrii; pl. reglementắri
reglement├í vb. (sil. -gle-), ind. prez. 1 sg. reglement├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. reglemente├íz─â
reglementár adj. m. (sil. -gle-), pl. reglementári; f. sg. reglementáră, pl. reglementáre
reglementáre s. f. (sil. -gle-), g.-d. art. reglementării; pl. reglementări
REGLEMENT├ü vb. 1. (JUR.) a legaliza, a legifera, (├«nv.) a legiui. (A ~ condi╚Ťiile de...) 2. a aranja, a or├óndui, a stabili, (rar) a regula, (├«nv.) a regularisi. (╚śi-a ~ situa╚Ťia neclar─â.)
REGLEMENT├üR adj. regulamentar, (├«nv.) regular. (Conform dispozi╚Ťiilor ~.)
REGLEMENT├üRE s. 1. (JUR.) legalizare, legiferare, (├«nv.) legiuire. (~ unei st─âri de lucruri.) 2. aranjare, or├ónduire, stabilire, (rar) regulare, (├«nv.) regularisire. (~ unei situa╚Ťii neclare.)
Reglementar Ôëá nereglementar
REGLEMENT├ü vb. I. tr. A stabili norme sau reguli, a supune unor norme; a aranja, a pune ├«n ordine. [< fr. r├ęglementer].
REGLEMENT├üR, -─é adj. Conform unor norme, unor regulamente. ÔÖŽ Regulamentar. [Cf. fr. r├ęglementaire].
REGLEMENT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a reglementa ╚Öi rezultatul ei; aranjare, normare. [< reglementa].
REGLEMENT├ü vb. tr. a stabili norme, reguli, a supune unor norme; a pune ├«n ordine. (< fr. r├ęglementer)
REGLEMENT├üR, -─é adj. conform unui regulament; regulamentar. (< fr. r├ęglementaire)
A REGLEMENT├ü ~├ęz tranz. A aduce ├«n conformitate cu un regulament; a supune unor norme. ~ circula╚Ťia rutier─â. /<fr. r├ęglementer
REGLEMENT├üR ~─â (~i, ~e) Care se face sau este conform unui regulament; ├«n concordan╚Ť─â cu un regulament. /<fr. r├ęglementaire
reglementà v. 1. a supune unor reglemente; 2. a face reglemente.
reglementar a. privitor la un reglement: legi reglementare; Domniile reglementare, cele ce au fost dirijate de Regulamentul organic (1831-1859).
*regulament├ír, -─â adj. (d. regulament, ca fr. r├Ęglementaire d. r├Ęglement). Relativ la regulament: chestiun─ş regulamentare. Conform regulamentulu─ş: or─â, uniform─â regulamentar─â. Domniile regulamentare, domniile din timpu Regulamentulu─ş organic (1831-1857). Adv. ├Än mod regulamentar: a proceda regulamentar. ÔÇô Pe la 1848 ╚Öi reglementar, ce─şa ce az─ş nu se ma─ş aude de c├«t ├«n armat─â.
*regulament├ęz v. tr. (d. regulament, ca fr. reglementer d. r├Ęglement). Supun unu─ş regulament: a regulamenta o industrie. ÔÇô ╚śi reglementez pe la 1848.
REGLEMENTA vb. 1. (JUR.) a legaliza, a legifera, (├«nv.) a legiui. (A ~ condi╚Ťiile de aprovizionare tehnico-material─â.) 2. a aranja, a or├«ndui, a stabili, (rar) a regula, (├«nv.) a regularisi. (╚śi-a ~ situa╚Ťia neclar─â.)
REGLEMENTAR adj. regulamentar, (├«nv.) regular. (Conform dispozi╚Ťiilor ~.)
REGLEMENTARE s. 1. (JUR.) legalizare, legiferare, (├«nv.) legiuire. (~ unei st─âri de lucruri.) 2. aranjare, or├«nduire, stabilire, (rar) regulare, (├«nv.) regularisire. (~ unei situa╚Ťii neclare.)
BANCA DE REGLEMENT─éRI INTERNA╚ÜIONALE (Banque de r├Ęglements internationaux/ Bank of International Settlements; B.R.I.), institu╚Ťie financiar─â interna╚Ťional─â cu competen╚Ť─â limitat─â, cu sediul la Basel (Elve╚Ťia ), creat─â ├«n 1930 ├«n scopul facilit─ârii cooper─ârii ├«ntre b─âncile centrale ╚Öi ╚Öi a reglement─ârilor opera╚Ťiunilor financiare a 29 de ╚Ť─âri. Agent al O.C.D.E. ╚Öi C.E.C.O.
REGLEMENT├üRE (< reglementa) s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a reglementa. 2. (Dr.) Ansamblu de norme juridice aplicabile ├«ntr-un anumit domeniu (ex. ├«n materie de transport, de construc╚Ťii, de aprovizionare tehnic─â-material─â); opera╚Ťia de stabilire a acestor reguli. R. este larg utilizat─â spre a desemna normele impuse ├«n mod public conducerii unei firme (industrii) mai ales ├«n ce prive╚Öte siguran╚Ťa ╚Öi normele de protec╚Ťie pa╚Önic─â a mediului. 3. Reglementarea pa╚Önic─â a problemelor interna╚Ťionale = principiu fundamental al dreptului interna╚Ťional, ├«nscris ├«n Carta O.N.U., potrivit c─âruia statele sunt obligate s─â rezolve problemele litigioase dintre ele pe cale politic─â, prin negocieri ╚Öi nu prin amenin╚Ťarea cu for╚Ťa sau cu folosirea for╚Ťei. 4. Reglementarea na╚Öterilor (contracep╚Ťia) = ac╚Ťiune destinat─â evit─ârii temporare a procrea╚Ťiei. Proces ├«ncurajat de Organiza╚Ťia Mondial─â a S─ân─ât─â╚Ťii, dup─â 1985, pentru ├«ngr─âdirea na╚Öterilor ├«n ╚Ť─ârile cu o explozie demografic─â rapid─â greu suportabil─â de statele respective.

Reglementare dex online | sinonim

Reglementare definitie

Intrare: reglementa
reglementa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -gle-
Intrare: reglementare
reglementare substantiv feminin
  • silabisire: -gle-
Intrare: reglementar
reglementar adjectiv
  • silabisire: -gle-