reglement definitie

10 definiții pentru reglement

REGLEMÉNT, reglemente, s. n. (Înv.) Regulament. – Din fr. réglement, germ. Reglement.
REGLEMÉNT, reglemente, s. n. (Înv.) Regulament. – Din fr. réglement, germ. Reglement.
REGLEMÉNT, reglemente, s. n. (Învechit) Regulament. Curînd a știut tot ce i se cerea, și reglemente și exerciții. GALACTION, O. I 130. ◊ Reglement Organic = Regulament Organic. Istoria va aprecia rodurile acestei combinații, statornicită sub numele de Reglement Organic. RUSSO, S. 116.
reglemént (înv.) (re-gle-) s. n., pl. regleménte
reglemént s. n. (sil. -gle-), pl. regleménte
REGLEMÉNT s. v. regulament.
reglement n. regulament (= fr. règlement).
*reglemént, V. regulament.
*regulamént n., pl. e (d. a regula, ca fr. règlement d. régler și it. regolamento d. regolare). Totalitatea regulelor (ordonanțelor): regulament de poliție, de școală, de fabrică. Mic manual care conține regulele militare: regulamentu servicĭuluĭ interior, regulamentu de luptă al cavaleriiĭ. Regulamentu organic, legea p. reorganizarea Țăriĭ Româneștĭ și a Moldoveĭ în timpu ocupațiuniĭ ruseștĭ (1828-1834), care menținea claca, șerbia și privilegiile. În Țara Românească s’a pus în aplicare la 1 Ĭuniŭ 1831, ĭar în Moldova la 1 Ĭanuariŭ 1832. Acest regulament fu constituțiunea principatelor româneștĭ de la 1831-1857, cînd fu înlocuit cu convențiunea din Paris. – Pe la 1848 și reglemént (rus. reglamént), ceĭa ce azĭ numaĭ în armată se maĭ aude.
reglement s. v. REGULAMENT.

reglement dex

Intrare: reglement
reglement substantiv neutru
  • silabisire: -gle-