reglare definitie

2 intrări

22 definiții pentru reglare

REGLÁ, reglez, vb. I. Tranz. 1. A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din fr. régler.
REGLÁRE, reglări, s. f. Acțiunea de a regla și rezultatul ei; reglaj. – V. regla.
REGLÁ, reglez, vb. I. Tranz. 1. A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din fr. régler.
REGLÁRE, reglări, s. f. Acțiunea de a regla și rezultatul ei; reglaj. – V. regla.
REGLÁ, reglez, vb. I. Tranz. 1. (Tehn.) A realiza sau a reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse. ♦ A institui în prealabil valorile acelor mărimi ale unui sistem tehnic, care trebuie să rămînă constante în timpul funcționării; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei unități de artilerie etc. ♦ A potrivi, a aranja. Viteza reacției este reglată.
REGLÁRE, reglări, s. f. (Tehn.) Acțiunea de a regla și rezultatul ei; ansamblul proceselor prin care se realizează sau se reface starea unui sistem tehnic, atunci cînd una sau mai multe dintre mărimile caracteristice ale acestuia s-au abătut de la anumite condiții impuse; reglaj. ♦ (Mil.) Potrivire, fixare (a tirului unui tun, al unei baterii etc.).
reglá (a ~) (re-gla) vb., ind. prez. 3 regleáză
regláre (re-gla-) s. f., g.-d. art. reglắrii; pl. reglắri
reglá vb. (sil. -gla), ind. prez. 1 sg. regléz, 3 sg. și pl. regleáză
regláre s. f. (sil. -gla-), g.-d. art. reglării; pl. reglări
REGLÁ vb. 1. v. acorda. 2. (TEHN.) a aranja, a potrivi, a repara, (pop. și fam.) a meșteri. (A ~ un instrument de măsură.) 3. v. comanda. 4. v. dirija.
REGLÁRE s. 1. (TEHN.) aranjare, potrivire, reglaj. (~ unui aparat electric.) 2. v. dirijare.
A regla ≠ a deregla
Reglare ≠ dereglare
REGLÁ vb. I. tr. 1. A reduce sau a mări regimul de funcționare al unui sistem tehnic. 2. (Med.) A reglementa funcționarea unui organ, a unui sistem etc. dintr-un organism viu. 3. A potrivi tirul unei guri de foc, al unei baterii etc. ♦ A aranja, a orândui, a potrivi. [< fr. régler].
REGLÁRE s.f. Acțiunea de a regla și rezultatul ei; aranjare, potrivire; reglaj. [< regla].
REGLÁ vb. tr. 1. a reduce sau a mări regimul de funcționare al unui sistem tehnic. 2. (med.) a reglementa funcționarea unui organ, a unui sistem etc. dintr-un organism viu. 3. a potrivi tirul unei guri de foc, al unei baterii etc. ◊ a aranja, a orândui. (< fr. régler)
A REGLÁ ~éz tranz. 1) (sisteme tehnice, mecanisme etc.) A face să funcționeze normal. 2) (tirul armelor, artileriei etc.) A fixa asupra țintei prin corectarea direcției. 3) (acțiuni, mișcări, funcții) A dirija cu scopul de a face regulă. /<fr. régler
REGLA vb. 1. (TEHN.) a acorda, a potrivi. (~ aparatul de radio.) 2. (TEHN.) a aranja, a potrivi, a repara, (pop. și fam.) a meșteri. (A ~ un instrument de măsură.) 3. (TEHN.) a comanda, a controla. (A ~ un sistem tehnic.) 4. a dirija, a îndruma. (A ~ circulația.)
REGLARE s. 1. (TEHN.) aranjare, potrivire, reglaj. (~ unui aparat electric.) 2. dirijare, îndrumare. (~ circulației pe străzi.)
REGLÁRE (< regla) s. f. Acțiunea de a regla. ♦ Ansamblu de operații executate cu ajutorul unor dispozitive și legături prin care o mărime fizică a unui proces tehnic sau a unei instalații este adusă și menținută într-o dependență prestabilită față de o altă mărime. Poate fi automată sau manuală. ♦ Ansamblu de operații efectuate asupra unui sistem tehnic înainte de punerea lui în funcțiune, cu scopul stabilirii unor valori prescrise sau optime ale tuturor parametrilor caracteristici elementelor sau funcționării sistemului respectiv.
a-și regla conturile (cu cineva) expr. a pedepsi (pe cineva); a se răzbuna (pe cineva).

reglare dex

Intrare: regla
regla verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -gla
Intrare: reglare
reglare substantiv feminin
  • silabisire: -gla-