regionalism definitie

15 definiții pentru regionalism

REGIONALÍSM, (2) regionalisme, s. n. 1. Atitudine care tinde să creeze în diferite provincii ale unei țări o activitate descentralizatoare, independentă de capitală; supraapreciere a unei provincii, patriotism local. 2. Fapt de limbă existent numai într-o anumită regiune, caracteristic numai pentru un anumit grai. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régionalisme.
REGIONALÍSM, (2) regionalisme, s. n. 1. Atitudine care tinde să creeze în diferite provincii ale unei țări o activitate descentralizatoare, independentă de capitală; supraapreciere a unei provincii, patriotism local. 2. Fapt de limbă existent numai într-o anumită regiune, caracteristic numai pentru un anumit grai. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régionalisme.
REGIONALÍSM, (2) regionalisme, s. n. 1. Atitudine care tinde să creeze în diferite provincii ale unei țări o activitate descentralizatoare, independentă de capitală; supraapreciere (exagerată) a unei provincii, patriotism local. 2. (Lingv.) Cuvînt folosit numai într-o anumită regiune a unei țări. Pentru epocile trecute arhaismele se confundă adesea cu regionalismele. IORDAN, L. R. 100.
regionalísm (-gi-o-) s. n., (fapte de limbă) pl. regionalísme
regionalísm s. n. (sil. -gi-o-), (lingv.) pl. regionalísme
REGIONALÍSM s. (LINGV.) provincialism. (Vorbește cu unele ~.)
REGIONALÍSM s.m. 1. Concepție care tinde să creeze în provinciile unei țări o activitate cu totul independentă de capitală; patriotism local. 2. Cuvânt folosit numai în anumite regiuni sau provincii; provincialism. [Pron. -gi-o-. / < fr. regionalisme].
REGIONALÍSM s. n. 1. cuvânt, construcție etc. specifice unei regiuni; provincialism. 2. doctrină politică și socială care tinde să acorde o oarecare autonomie regiunilor, provinciilor unei țări. (< fr. régionalisme)
REGIONALÍSM1 ~e n. Tendință de a supraaprecia rolul unei regiuni; patriotism local. [Sil. -gi-o-] /<fr. régionalisme
REGIONALÍSM2 ~e n. Fapt de limbă caracteristic vorbitorilor dintr-o anumită regiune; provincialism. [Sil. -gi-o-] /<fr. régionalisme
regionalism n. doctrină care favorizează grupurile regional.
*regionalízm n. (d. regional). Tendența de a nu te gîndi de cît la interesele regiuniĭ în care locuĭeștĭ tu. V. provincializm.
REGIONALISM s. (LINGV.) provincialism. (Vorbește cu unele ~.)
REGIONALÍSM (< fr.) s. n. 1. Mișcare sau doctrină care pornind de la existența unor entități regionale în unele provincii ale unei țări duc la o activitate descentralizatoare, independentă de capitală; supraapreciere a unei provincii; patriotism local. 2. (LINGV.) Fapt de limbă existent numai într-o anumită regiune, caracteristic pentru un anumit grai. R. sunt de obicei de natură lexicală (cuvinte, de ex. mold. curechi „varză”) și fonetică (variante ale cuvintelor existente în limba comună, de exemplu pronunțarea bănățeană frace pentru frate); există însă și r. gramaticale-morfologice (forme flexionare) și sintactice (construcții). R. sunt folosite pentru culoarea locală în limba literaturii artistice, unele dintre ele devenind cu timpul bunuri ale limbii literare. Sin. provincialism.
REGIONALÍSM (PROVINCIALÍSM) s. n. (< fr. régionalisme): pronunțare, cuvânt, expresie, locuțiune, formă flexionară sau construcție sintactică specifică unei provincii și neaderentă la limba literară (de aici și existența a trei tipuri de r.: fonetic, lexical și gramatical). Astfel: pronunțarea „frace” în loc de „frate” în Banat; folosirea cuvântului curechi în loc de varză și a expresiei a umbla lela („a umbla fără rost”) în Moldova; folosirea formei flexionare verbale lucru în loc de lucrez în Crișana etc. sunt r. R. sunt folosite de scriitori pentru realizarea culorii locale. Abuzul de r. într-o operă literară constituie o abatere de la calitatea generală a stilului individual – puritatea.

regionalism dex

Intrare: regionalism
regionalism substantiv neutru
  • silabisire: -gi-o-