REGÉSC, -EÁSCĂ, regești, adj. Regal2. ♦ (Rar) Care are calitatea de rege. – Rege + suf. -esc.

REGÉSC, -EÁSCĂ, regești, adj. Regal2. ♦ (Rar) Care are calitatea de rege. – Rege + suf. -esc.

REGÉSC, -EÁSCĂ, regești, adj. De rege, al regelui; regal. Tata... a fost treizeci de ani slugă pe pămîntul regesc. VINTILĂ, O. 44. Atunci cînd șuvoiul popular va fi pornit și dezlănțuit, el în calea-i impetuoasă va șterge de pe fața pămîntului nu numai palaturile bogaților, dar și tronurile regești. LIT. ANTIMONARHICĂ 139. ♦ (Neobișnuit) Care are calitatea de rege. Se gătea să reînceapă lupta și să răzbune pe regescul său părinte. GHICA, A. 237.

regésc adj. m., f. regeáscă; pl. m. și f. regéști

regésc adj. m., f. regeáscă; pl. m. și f. regéști

REGÉSC adj. v. regal.

REGÉSC ~eáscă (~éști) v. REGAL. /rege + suf. ~esc

regesc a. 1. ce ține de un rege: putere regească; 2. fig. superior.

*regésc, -eáscă adj. (d. rege. Formațiune rom.). Regal: corona regească. Fig. Ca de rege, bun, mare, frumos: prînz regesc, salon regesc.

REGESC adj. regal, (înv. și pop.) crăiesc, (înv.) regiu. (Coroană ~.)