regesc definitie

10 definiții pentru regesc

REGÉSC, -EÁSCĂ, regești, adj. Regal2. ♦ (Rar) Care are calitatea de rege. – Rege + suf. -esc.
REGÉSC, -EÁSCĂ, regești, adj. Regal2. ♦ (Rar) Care are calitatea de rege. – Rege + suf. -esc.
REGÉSC, -EÁSCĂ, regești, adj. De rege, al regelui; regal. Tata... a fost treizeci de ani slugă pe pămîntul regesc. VINTILĂ, O. 44. Atunci cînd șuvoiul popular va fi pornit și dezlănțuit, el în calea-i impetuoasă va șterge de pe fața pămîntului nu numai palaturile bogaților, dar și tronurile regești. LIT. ANTIMONARHICĂ 139. ♦ (Neobișnuit) Care are calitatea de rege. Se gătea să reînceapă lupta și să răzbune pe regescul său părinte. GHICA, A. 237.
regésc adj. m., f. regeáscă; pl. m. și f. regéști
regésc adj. m., f. regeáscă; pl. m. și f. regéști
REGÉSC adj. v. regal.
REGÉSC ~eáscă (~éști) v. REGAL. /rege + suf. ~esc
regesc a. 1. ce ține de un rege: putere regească; 2. fig. superior.
*regésc, -eáscă adj. (d. rege. Formațiune rom.). Regal: corona regească. Fig. Ca de rege, bun, mare, frumos: prînz regesc, salon regesc.
REGESC adj. regal, (înv. și pop.) crăiesc, (înv.) regiu. (Coroană ~.)

regesc dex

Intrare: regesc
regesc adjectiv