Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru regenerare

REGENER├ü, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau ╚Ťesuturi) A se reface. 2. Tranz. ╚Öi refl. Fig. A reveni sau a face s─â revin─â la via╚Ť─â nou─â; a (se) primeni, a (se) ├«nnoi, a (se) ├«nviora. 3. Tranz. A readuce ├«n condi╚Ťii de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) propriet─â╚Ťile lui ini╚Ťiale. ÔÇô Din fr. r├ęg├ęn├ęrer, lat. regenerare.
REGENER├üRE, regener─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) regenera ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. regenera.
REGENER├ü, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau ╚Ťesuturi) A se reface. 2. Tranz. ╚Öi refl. Fig. A reveni sau a face s─â revin─â la via╚Ť─â nou─â; a (se) primeni, a (se) ├«nnoi, a (se) ├«nviora. 3. Tranz. A readuce ├«n condi╚Ťii de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) propriet─â╚Ťile lui ini╚Ťiale. ÔÖŽ A face un tratament termic cu scopul de a transforma o structur─â grosolan─â ├«n structur─â fin─â. ÔÇô Din fr. r├ęg├ęn├ęrer, lat. regenerare.
REGENER├üRE, regener─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) regenera ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. regenera.
REGENER├ü, regenerez, vb. I. 1. Refl. A se reface. 2. Tranz. Fig. A ├«nnoi, a ├«nviora, a primeni, a da o via╚Ť─â nou─â (la ceva). Partidul ├«╚Öi regenereaz─â cadrele cu elemente tinere ╚Öi de viitor. C. PETRESCU, R. DR. 302. Individul piere f─âr─â a mai ├«nvia; na╚Ťia ├«ns─â se poate regenera dimpreun─â cu limba ei. HELIADE, O. II 384. 3. Tranz. A readuce ├«n condi╚Ťii de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului totalitatea sau o parte din propriet─â╚Ťile lui ini╚Ťiale. V. recondi╚Ťiona.
REGENER├üRE, regener─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) regenera ╚Öi rezultatul ei; readucere ├«n condi╚Ťii de folosire a unui material uzat. Procedeu de regenerare a cauciucului. ÔÖŽ Fig. ├Ännoire, primenire, refacere. S-au hot─âr├«t s─â se pun─â ├«n fruntea unei mi╚Öc─âri de regenerare, al c─ârei ╚Ťel este men╚Ťinerea ordinei ╚Öi proclamarea voin╚Ťei poporului. CAMIL PETRESCU, O II 178. Nu avea genul epocei de regenerare ├«n care se afla. BOLINTINEANU, O. 440. Conlucreaz─â serios la o oper─â de regenerare a min╚Ťilor. ALECSANDRI, S. 52.
regenerá (a ~) vb., ind. prez. 3 regenereáză
regeneráre s. f., g.-d. art. regenerắrii; pl. regenerắri
regener├í vb., ind. prez. 1 sg. regener├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. regenere├íz─â
regeneráre s. f. generare
REGENERÁ vb. 1. a crește, a se reface. (I s-a ~ unghia căzută.) 2. (fig.) a se înnoi. (Natura se ~.)
REGENER├üRE s. 1. (BIOL.) cre╚Ötere, refacere, regenerescen╚Ť─â, (├«nv.) regenera╚Ťie. (Proces de ~ a unui organ.) 2. cre╚Ötere, refacere. (~ unei unghii c─âzute.) 3. (BIOL.) (├«nv.) pre├«nnoial─â, pre├«nnoire. (~ s├óngelui.) 4. (├«nv.) regenera╚Ťie, (fig.) ├«nnoire. (~ naturii.)
REGENER├ü vb. I. 1. refl. (Despre organe, ╚Ťesuturi) A se reface. 2. tr., refl. (Fig.) A (se) ├«nnoi; a (se) rede╚Ötepta la via╚Ť─â. 3. tr. (Tehn.) A aduce din nou ├«n condi╚Ťii de folosire un material uzat. [< fr. r├ęg├ęn├ęrer, cf. lat. regenerare].
REGENER├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) regenera ╚Öi rezultatul ei; regenera╚Ťie. ÔÖŽ (Fig.) Refacere, ├«nnoire. [< regenera].
REGENER├ü vb. I. tr., refl. a (se) ├«nnoi. II. refl. (despre ╚Ťesuturi, organe) a se reface. III. tr. (tehn.) a readuce ├«n condi╚Ťii de folosire un material uzat. (< fr. r├ęg├ęn├ęrer, lat. regenerare)
A REGENER├ü ~├ęz tranz. 1) A face s─â se regenereze. 2) (materiale sau produse uzate) A repune ├«n uz, restabilind propriet─â╚Ťile ini╚Ťiale. 3) A substitui prin ceva mai bun. /<fr. r├ęg├ęn├ęrer, lat. regenerare
A SE REGENER├ü m─â ~├ęz intranz. 1) (despre un organism sau despre p─âr╚Ťi ale lui) A reveni la condi╚Ťia ini╚Ťial─â; a se restabili; a se reface; a cre╚Öte. 2) (despre persoane) A-╚Öi rec─âp─âta starea normal─â (fizic─â sau/╚Öi moral─â); a se reface. /<fr. r├ęg├ęn├ęrer, lat. regenerare
regener├á v. a da o viea╚Ť─â nou─â.
regenerare f. 1. Med. reproducerea celor distruse: regenerarea epidermei; 2. fig. schimbare în bine, reînnoire: regenerare socială.
*regenera╚Ťi├║ne f. (lat. regeneratio, -├│nis. V. genera╚Ťiune). Ac╚Ťiunea de a sa┼ş de a se regenera. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ob. -├íre.
*regener├ęz v. tr. (lat. re-g├ęnero, -generare). Dreg ce─şa ce a fost distrus: seva regenereaz─â ╚Ťesuturile distruse. Fig. ├Äno─şesc moralmente, recreez: a regenera o na╚Ťiune.
REGENERA vb. 1. a crește, a se reface. (I s-a ~ unghia căzută.) 2. (fig.) a se înnoi. (Natura se ~.)
REGENERARE s. 1. (BIOL.) refacere, regenerescen╚Ť─â, (├«nv.) regenera╚Ťie. (Proces de ~ a unui organ.) 2. cre╚Ötere, refacere. (~ unei unghii c─âzute.) 3. (BIOL.) (├«nv.) pre├«nnoial─â, pre├«nnoire. (~ s├«ngelui.) 4. (├«nv.) regenera╚Ťie, (fig.) ├«nnoire. (~ naturii.)
REGENER├üRE (< regenera) s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) regenera; refacere, re├«nnoire. ÔÖŽ (BIOL.) Proprietate a unui organism de a-╚Öi reface integritatea atunci c├ónd aceasta este lezat─â. R. reprezint─â o proprietate fundamental─â de autoreproducere a materiei vii ╚Öi are o mare importan╚Ť─â ├«n cicatrizarea r─ânilor, ├«n chirurgia plastic─â, precum ╚Öi ├«n fitotehnie, ├«n horticultur─â etc. ├Än unele cazuri, organismele pot regenera organe ├«ntregi (ex. r. membrelor la triton); ├«n alte cazuri, un organism se poate regenera ├«n ├«ntregime din p─âr╚Ťi izolate (ex. r. hidrei). Se remarc─â faptul c─â r. decurge mai u╚Öor la plante ╚Öi la nevertebrate, mai greu ÔÇô la vertebrate, Sin. restitu╚Ťie (4). (SILVIC.) R. natural─â, refacere pe cale natural─â a p─âdurii, din l─âstari sau puie╚Ťi.

Regenerare dex online | sinonim

Regenerare definitie

Intrare: regenera
regenera verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: regenerare
regenerare substantiv feminin