regenerare definitie

2 intrări

24 definiții pentru regenerare

REGENERÁ, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau țesuturi) A se reface. 2. Tranz. și refl. Fig. A reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale. – Din fr. régénérer, lat. regenerare.
REGENERÁRE, regenerări, s. f. Acțiunea de a (se) regenera și rezultatul ei. – V. regenera.
REGENERÁ, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau țesuturi) A se reface. 2. Tranz. și refl. Fig. A reveni sau a face să revină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale. ♦ A face un tratament termic cu scopul de a transforma o structură grosolană în structură fină. – Din fr. régénérer, lat. regenerare.
REGENERÁRE, regenerări, s. f. Acțiunea de a (se) regenera și rezultatul ei. – V. regenera.
REGENERÁ, regenerez, vb. I. 1. Refl. A se reface. 2. Tranz. Fig. A înnoi, a înviora, a primeni, a da o viață nouă (la ceva). Partidul își regenerează cadrele cu elemente tinere și de viitor. C. PETRESCU, R. DR. 302. Individul piere fără a mai învia; nația însă se poate regenera dimpreună cu limba ei. HELIADE, O. II 384. 3. Tranz. A readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului totalitatea sau o parte din proprietățile lui inițiale. V. recondiționa.
REGENERÁRE, regenerări, s. f. Acțiunea de a (se) regenera și rezultatul ei; readucere în condiții de folosire a unui material uzat. Procedeu de regenerare a cauciucului. ♦ Fig. Înnoire, primenire, refacere. S-au hotărît să se pună în fruntea unei mișcări de regenerare, al cărei țel este menținerea ordinei și proclamarea voinței poporului. CAMIL PETRESCU, O II 178. Nu avea genul epocei de regenerare în care se afla. BOLINTINEANU, O. 440. Conlucrează serios la o operă de regenerare a minților. ALECSANDRI, S. 52.
regenerá (a ~) vb., ind. prez. 3 regenereáză
regeneráre s. f., g.-d. art. regenerắrii; pl. regenerắri
regenerá vb., ind. prez. 1 sg. regeneréz, 3 sg. și pl. regenereáză
regeneráre s. f. generare
REGENERÁ vb. 1. a crește, a se reface. (I s-a ~ unghia căzută.) 2. (fig.) a se înnoi. (Natura se ~.)
REGENERÁRE s. 1. (BIOL.) creștere, refacere, regenerescență, (înv.) regenerație. (Proces de ~ a unui organ.) 2. creștere, refacere. (~ unei unghii căzute.) 3. (BIOL.) (înv.) preînnoială, preînnoire. (~ sângelui.) 4. (înv.) regenerație, (fig.) înnoire. (~ naturii.)
REGENERÁ vb. I. 1. refl. (Despre organe, țesuturi) A se reface. 2. tr., refl. (Fig.) A (se) înnoi; a (se) redeștepta la viață. 3. tr. (Tehn.) A aduce din nou în condiții de folosire un material uzat. [< fr. régénérer, cf. lat. regenerare].
REGENERÁRE s.f. Acțiunea de a (se) regenera și rezultatul ei; regenerație. ♦ (Fig.) Refacere, înnoire. [< regenera].
REGENERÁ vb. I. tr., refl. a (se) înnoi. II. refl. (despre țesuturi, organe) a se reface. III. tr. (tehn.) a readuce în condiții de folosire un material uzat. (< fr. régénérer, lat. regenerare)
A REGENERÁ ~éz tranz. 1) A face să se regenereze. 2) (materiale sau produse uzate) A repune în uz, restabilind proprietățile inițiale. 3) A substitui prin ceva mai bun. /<fr. régénérer, lat. regenerare
A SE REGENERÁ mă ~éz intranz. 1) (despre un organism sau despre părți ale lui) A reveni la condiția inițială; a se restabili; a se reface; a crește. 2) (despre persoane) A-și recăpăta starea normală (fizică sau/și morală); a se reface. /<fr. régénérer, lat. regenerare
regenerà v. a da o vieață nouă.
regenerare f. 1. Med. reproducerea celor distruse: regenerarea epidermei; 2. fig. schimbare în bine, reînnoire: regenerare socială.
*regenerațiúne f. (lat. regeneratio, -ónis. V. generațiune). Acțiunea de a saŭ de a se regenera. – Și -áție, dar ob. -áre.
*regeneréz v. tr. (lat. re-género, -generare). Dreg ceĭa ce a fost distrus: seva regenerează țesuturile distruse. Fig. Înoĭesc moralmente, recreez: a regenera o națiune.
REGENERA vb. 1. a crește, a se reface. (I s-a ~ unghia căzută.) 2. (fig.) a se înnoi. (Natura se ~.)
REGENERARE s. 1. (BIOL.) refacere, regenerescență, (înv.) regenerație. (Proces de ~ a unui organ.) 2. creștere, refacere. (~ unei unghii căzute.) 3. (BIOL.) (înv.) preînnoială, preînnoire. (~ sîngelui.) 4. (înv.) regenerație, (fig.) înnoire. (~ naturii.)
REGENERÁRE (< regenera) s. f. Acțiunea de a (se) regenera; refacere, reînnoire. ♦ (BIOL.) Proprietate a unui organism de a-și reface integritatea atunci când aceasta este lezată. R. reprezintă o proprietate fundamentală de autoreproducere a materiei vii și are o mare importanță în cicatrizarea rănilor, în chirurgia plastică, precum și în fitotehnie, în horticultură etc. În unele cazuri, organismele pot regenera organe întregi (ex. r. membrelor la triton); în alte cazuri, un organism se poate regenera în întregime din părți izolate (ex. r. hidrei). Se remarcă faptul că r. decurge mai ușor la plante și la nevertebrate, mai greu – la vertebrate, Sin. restituție (4). (SILVIC.) R. naturală, refacere pe cale naturală a pădurii, din lăstari sau puieți.

regenerare dex

Intrare: regenera
regenera verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: regenerare
regenerare substantiv feminin