regeál (înv.) (-geal) s. m., pl. regeáli

regeál s. m. (sil. -geal), pl. regeáli

regeál, regeáli, s.m. (înv.) mare demnitar al Porții otomane.

regeal n. od., mare demnitar al Porții: elciii aleargă pe capete pe la toate regealele GHICA. [Turc. RIDJAL].

regeál (ea dift.) m., pl. lĭ (turc. rical, pl. d. ar. reğul, om; bgr. ridzali, scris -tzáli, ministru, consilier; alb. riğal, avocat, bg. sîrb. „slujbaș”). Vechĭ. Ministru turcesc, maĭ ales dintre primiĭ treĭ (de interne și războĭ, de externe și șefu ceaușilor și al polițiiĭ). – Și col. n., pl. e și urĭ, miniștriĭ sultanuluĭ. Și răgeal, regeal ș regealîc, pl. urĭ.