RAGEÁL, rageali, s. m. (Turcism învechit) Ministru al Porții otomane; mare demnitar, consilier, sfetnic. Ragealii iubesc banii; ajutorul și favorul lor, domnii îl cumpără cu bani. NEGRUZZI, S. I 274. – Variantă: regeá, regele (GHICA, S. VIII), s. f.

REGEÁ s. f. v. rageal.

regeá (înv.) s. f., art. regeáua, g.-d. art. regélei; pl. regéle, art. regélele

regeá s. f., art. regeáua, g.-d. art. regélei; pl. regéle

REGEÁ s. v. cerere, doleanță, protecție, rugă, rugăciune, rugăminte, solicitare, sprjiin.

REGELE-PÉȘTILOR s. v. regină.

regeá (regéle), s. f. – 1. Rugăminte, cerere. – 2. Cel care intervine, avocat. – Var. răgea, rigea. Tc. reca, din arab. riğa „speranță” (Șeineanu, II, 301), cf. ngr. ῥιτδᾶς, alb., bg. riğa. – Der. regeal (var. rigeal, răgeal), s. m. (demnitar turc, ministru), din tc. rical; regealîc, s. n. (intervenție). Toate aceste cuvinte sînt înv.

regeà f. rugăminte: fina d-tale vrea să-ți facă o regea AL. [Turc. REDJA].

regeá și răgeá f., pl. ele (turc. reca, rica, id., d. ar. riğa, speranță; ngr. ridzás, alb. sîrb. riğa). Vechĭ. Rugăminte, solicitare, intervențiune: a face răgea saŭ răgele. Azĭ. Bz. Rar. A avea răgele, a avea protecțiune (sprijin).

regea s. v. CERERE. DOLEANȚĂ. PROTECȚIE. RUGĂ. RUGĂCIUNE. RUGĂMINTE. SOLICITARE. SPRIJIN.

Regea v. Grigorie II 4.