REGALÍST, -Ă, regaliști, -ste, s. m. și f. Adept, partizan al regalității; monarhist. – Regal2 + suf. -ist (după fr. royaliste).

REGALÍST, -Ă, regaliști, -ste, s. m. și f. Adept, partizan al regalității; monarhist. – Regal2 + suf. -ist (după fr. royaliste).

REGALÍST, -Ă, regaliști, -ste, adj. (Și substantivat) Adept, partizan al regalității, al monarhiei (ca formă de guvernămînt); monarhist.

!regalíst adj. m., s. m., pl. regalíști; adj. f., s. f. regalístă, pl. regalíste

regalíst s. m., pl. regalíști

regalístă s. f., pl. regalíste

REGALÍST s., adj. v. monarhist.

REGALÍST, -Ă adj. Referitor la regalism, propriu regalismului. // s.m. și f. Adept, partizan al regalității; monarhist. [< regal + -ist, după fr. royaliste].

REGALÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al regalității; monarhist. (după fr. royaliste)

REGALÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de regalism; propriu regalismului. /regal + suf. ~ism

REGALÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al regalismului; monarhist. /regal + suf. ~ism

*regalíst, -ă s. și adj. (d. regal; fr. royaliste). Partizan al regeluĭ, al regalitățiĭ: un regalist, un ziar regalist.

REGALIST s. (POLITICĂ) monarhist.

PLUS ROYALISTE QUE LE ROI MÊME (fr.) mai regalist decât însuși regele – Chateaubriand, „La monarchie selon la charte”: „Il ne faut être plus royaliste que le roi même” („Nu trebuie să fii mai regalist decât regele însuși”). Condamnare a excesului de zel.