Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru regalare

REGAL├ü, regalez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) osp─âta bine, a (se) cinsti. ÔÖŽ Tranz. A desf─âta, a ├«nc├ónta. ÔÇô Din fr. r├ęgaler.
REGAL├üRE, regal─âri, s. f. (├Änv.) 1. Ac╚Ťiunea de a (se) regala. 2. Fig. Desf─âtare, ├«nc├óntare. ÔÇô V. regala.
REGAL├ü, regalez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. (Livr.) A (se) osp─âta bine, a (se) cinsti. ÔÖŽ Tranz. A desf─âta, a ├«nc├ónta. ÔÖŽ A d─ârui. ÔÇô Din fr. r├ęgaler.
REGAL├üRE, regal─âri, s. f. (Fran╚Ťuzism) 1. Ac╚Ťiunea de a (se) regala. 2. Fig. Desf─âtare, ├«nc├óntare. ÔÇô V. regala.
REGAL├ü, regalez, vb. I. Tranz. (├Änvechit) A oferi (cuiva) un osp─â╚Ť bogat, a osp─âta pe cineva bine.
regalá (a ~) vb., ind. prez. 3 regaleáză
regal├í vb., ind. prez. 1 sg. regal├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. regale├íz─â
regaláre s. f., g.-d. art. regalării; pl. regalări
REGAL├ü vb. I. tr. (Fran╚Ťuzism) A d─ârui. ÔÖŽ refl. A-╚Öi face o anumit─â pl─âcere; a se cinsti. [< fr. r├ęgaler].
REGAL├üRE s.f. 1. Ac╚Ťiunea de a (se) regala. 2. (Fig.) Desf─âtare, ├«nc├óntare. [< regala].
REGAL├ü vb. I. tr., refl. a(-╚Öi) face o anumit─â pl─âcere; a (se) osp─âta bine. II. tr. (fig.) a desf─âta, a ├«nc├ónta. (< fr. r├ęgaler)
A REGAL├ü ~├ęz tranz. livr. A trata din abunden╚Ť─â cu m├ónc─âruri ╚Öi b─âuturi alese. /<fr. r├ęgaler
regalà v. fig. a desfăta: ne-a regalat cu un concert.
*regal├ęz v. tr. (fr. r├ęgaler, d. r├ęgal, mare osp─â╚Ť, care vine d. it. reg├ílo, cu verbu regalare, probabil rud─â cu gala, gal─â). Rar. Osp─âtez bine: ne-a regalat cu toate bun─ât─â╚Ťile. Fig. Desf─âtez: ne-a regalat cu un concert.

Regalare dex online | sinonim

Regalare definitie

Intrare: regala
regala verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: regalare
regalare substantiv feminin