regalare definitie

2 intrări

14 definiții pentru regalare

REGALÁ, regalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. – Din fr. régaler.
REGALÁRE, regalări, s. f. (Înv.) 1. Acțiunea de a (se) regala. 2. Fig. Desfătare, încântare. – V. regala.
REGALÁ, regalez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. ♦ A dărui. – Din fr. régaler.
REGALÁRE, regalări, s. f. (Franțuzism) 1. Acțiunea de a (se) regala. 2. Fig. Desfătare, încântare. – V. regala.
REGALÁ, regalez, vb. I. Tranz. (Învechit) A oferi (cuiva) un ospăț bogat, a ospăta pe cineva bine.
regalá (a ~) vb., ind. prez. 3 regaleáză
regalá vb., ind. prez. 1 sg. regaléz, 3 sg. și pl. regaleáză
regaláre s. f., g.-d. art. regalării; pl. regalări
REGALÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A dărui. ♦ refl. A-și face o anumită plăcere; a se cinsti. [< fr. régaler].
REGALÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) regala. 2. (Fig.) Desfătare, încântare. [< regala].
REGALÁ vb. I. tr., refl. a(-și) face o anumită plăcere; a (se) ospăta bine. II. tr. (fig.) a desfăta, a încânta. (< fr. régaler)
A REGALÁ ~éz tranz. livr. A trata din abundență cu mâncăruri și băuturi alese. /<fr. régaler
regalà v. fig. a desfăta: ne-a regalat cu un concert.
*regaléz v. tr. (fr. régaler, d. régal, mare ospăț, care vine d. it. regálo, cu verbu regalare, probabil rudă cu gala, gală). Rar. Ospătez bine: ne-a regalat cu toate bunătățile. Fig. Desfătez: ne-a regalat cu un concert.

regalare dex

Intrare: regala
regala verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: regalare
regalare substantiv feminin