Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

10 defini╚Ťii pentru refutat

REFUT├ü, refutez, vb. I. Tranz. (Livr.) A combate o afirma╚Ťie, o teorie etc. prin argumente puternice. ÔÇô Din fr. r├ęfuter, lat. refutare.
REFUT├ü, refutez, vb. I. Tranz. (Fran╚Ťuzism ├«nv.) A combate o afirma╚Ťie, o teorie etc. prin argumente puternice. ÔÇô Din fr. refuter, lat. refutare.
REFUT├ü, refutez, vb. I. Tranz. (Fran╚Ťuzism ├«nvechit) A respinge, a combate cu argumente puternice ceea ce sus╚Ťine cineva. Nu mi-ai trimis articolul lui Arsache prin care refuteaz─â scrierea mea. B─éLCESCU, la GHICA, A. 604. ÔŚŐ Refl. Pe c├«t ne-a putut ierta starea lucrului ╚Öi cuviin╚Ťa de a nu ne discredita unii pe al╚Ťii ╚Öi a ne refuta prin jurnale. La GHICA, A. 732.
refutá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 refuteáză
refut├í vb., ind. prez. 1 sg. refut├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. refute├íz─â
REFUT├ü vb. I. tr. (Liv.) A combate cu argumente temeinice. [P.i. refut├ęz. / < fr. r├ęfuter].
REFUT├ü vb. tr. a combate cu argumente temeinice. (< fr. r├ęfuter)
A REFUT├ü ~├ęz tranz. livr. (afirma╚Ťii, teorii etc.) A combate cu argumente puternice. /<fr. r├ęfuter, lat. refutare
refutà v. a combate victorios argumentele cuiva: a refuta o acuzare.
*refut├ęz v. tr. (lat. re-f├║to, -├íre). Ret. Distrug argumentele cu─şva: a refuta calomniile cu─şva. Pin ext. A refuta un scriitor, o carte.

Refutat dex online | sinonim

Refutat definitie

Intrare: refuta
refuta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: refutat
refutat participiu