refutație definitie

10 definiții pentru refutație

REFUTÁȚIE, refutații, s. f. (Înv.) Refutare, respingere, combatere. – Din fr. réfutation.
REFUTÁȚIE, refutații, s. f. (Franțuzism înv.) Refutare, respingere, combatere. – Din fr. réfutation.
REFUTÁȚIE, refutații, s. f. (Franțuzism învechit) Respingere, combatere. Cred că nu merită o refutație, căci ar fi a da importanță acestei foi. BĂLCESCU, la GHICA, A. 545. Sînt lucruri serioase... și vrednicesc refutații și nopți de neodihnă. RUSSO, S. 77.
refutáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. refutáția (-ți-a), g.-d. art. refutáției; pl. refutáții, art. refutáțiile (-ți-i-)
refutáție s. f. (sil. -ți-e), art. refutáția (sil. -ți-a), g.-d. art. refutáției; pl. refutáții, art. refutáțiile (sil. -ți-i-)
REFUTÁȚIE s. v. refutare.
REFUTÁȚIE s.f. (Liv.) Refutare, confutație. [Gen. -iei. / < fr. réfutation].
REFUTÁȚIE s. f. refutare. (< fr. réfutation)
*refutațiúne f. (lat. refutatio, -ónis). Ret. Acțiunea de a refuta. Acea parte a discursuluĭ pin care refutezĭ obĭecțiunile adversaruluĭ. – Și -áție și -áre.
refutație s. v. REFUTARE.

refutație dex

Intrare: refutație
refutație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e