Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru refulat

REFUL├ü, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge din domeniul con╚Ötientului anumite impulsuri, emo╚Ťii, idei, sentimente, amintiri ├«n dezacord cu con╚Ötiin╚Ťa moral─â. 2. (Tehn.) A deplasa sau a ├«mpinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid ├«ntr-o conduct─â sau ├«ntr-un recipient. 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, par╚Ťial sau total, forma pieselor. ÔÇô Din fr. refouler.
REFUL├üT, -─é, refula╚Ťi, -te, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. (Despre imagini, tendin╚Ťe, instincte, impulsuri etc.) Deplasat, c─âzut, respins ├«n subcon╚Ötient. 2. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care ├«╚Öi refuleaz─â (1) dorin╚Ťele, instinctele, impulsurile etc. ÔÇô V. refula. Cf. fr. refoul├ę.
REFUL├ü, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge, a ├«n─âbu╚Öi din domeniul con╚Ötientului ├«n subcon╚Ötient imagini, dorin╚Ťe, reprezent─âri, idei sau tendin╚Ťe nepl─âcute, care contrazic con╚Ötiin╚Ťa moral─â a individului. 2. (Tehn.) A deplasa sau a ├«mpinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid ├«ntr-o conduct─â sau ├«ntr-un recipient. 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, par╚Ťial sau total, forma pieselor. ÔÇô Din fr. refouler.
REFUL├üT, -─é, refula╚Ťi, -te, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. (Despre imagini, tendin╚Ťe, instincte, impulsuri etc.) Deplasat, c─âzut, respins ├«n subcon╚Ötient. 2. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care ├«╚Öi refuleaz─â (1) dorin╚Ťele, instinctele, impulsurile etc. ÔÇô V. refula. Cf. fr. refoul├ę.
REFUL├ü, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge din domeniul con╚Ötientului ├«n subcon╚Ötient imagini sau tendin╚Ťe nepl─âcute sau care contrazic con╚Ötiin╚Ťa moral─â a individului. V. respinge. 2. (Tehn.) A deplasa sau a ap─âsa un fluid ├«ntr-o conduct─â sau ├«ntr-un recipient, astfel ├«nc├«t s─â-i creasc─â presiunea sau s─â ├«nceap─â a se ridica.
REFUL├üT, -─é, refula╚Ťi, -te, adj. (Despre imagini, tendin╚Ťe etc.) Deplasat, c─âzut, respins ├«n subcon╚Ötient.
refulá (a ~) vb., ind. prez. 3 refuleáză
reful├ít adj. m., s. m., pl. reful├í╚Ťi; adj. f., s. f. reful├ít─â, pl. reful├íte
reful├í vb., ind. prez. 1 sg. reful├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. refule├íz─â
reful├ít adj. m., s. m., pl. reful├í╚Ťi; f. sg. reful├ít─â, pl. reful├íte
REFUL├ü vb. I. tr. 1. A respinge, a ├«n─âbu╚Öi din domeniul con╚Ötientului ├«n subcon╚Ötient imagini, dorin╚Ťe care contrazic con╚Ötiin╚Ťa moral─â a individului. 2. A deplasa, a ridica cu ajutorul unei pompe un fluid ├«ntr-o conduct─â sau ├«ntr-un vas. 3. A bate la cald sau la rece un metal ori un aliaj destinat confec╚Ťion─ârii unor piese pentru a vedea cum se comport─â. [< fr. refouler].
REFUL├üT, -─é adj. (Despre imagini, dorin╚Ťe) C─âzut, respins ├«n subcon╚Ötient. [< refula].
REFUL├ü vb. I. tr. 1. a ├«n─âbu╚Öi, a respinge din domeniul con╚Ötientului ├«n subcon╚Ötient dorin╚Ťe, idei, reprezent─âri etc. care contrazic con╚Ötiin╚Ťa moral─â a individului. 2. a deplasa, a ridica, cu ajutorul unei pompe, un fluid ├«ntr-o conduct─â sau alt spa╚Ťiu ├«nchis. 3. a forja, la cald sau la rece, o pies─â de metal cu scopul de a-i modifica forma ╚Öi dimensiunile transversale. II. intr. (despre fluide) a ie╚Öi dintr-o conduct─â, dintr-un canal, a se ├«ntoarce. (< fr. refouler)
A REFUL├ü ~├ęz tranz. 1) (dorin╚Ťe, imagini, idei etc.) A respinge ca fiind ├«n contradic╚Ťie cu normele morale ale individului. 2) (fluide) A ├«mpinge sau a deplasa cu ajutorul unei pompe (├«ntr-o conduct─â sau ├«ntr-un recipient); a pompa. 3) (piese de metal) A prelucra prin batere sau prin presare. /<fr. refouler

Refulat dex online | sinonim

Refulat definitie

Intrare: refula
refula verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: refulat (s.m.)
refulat substantiv masculin
Intrare: refulat (adj.)
refulat adjectiv