refulat definitie

14 definiții pentru refulat

REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge din domeniul conștientului anumite impulsuri, emoții, idei, sentimente, amintiri în dezacord cu conștiința morală. 2. (Tehn.) A deplasa sau a împinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau într-un recipient. 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, parțial sau total, forma pieselor. – Din fr. refouler.
REFULÁT, -Ă, refulați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre imagini, tendințe, instincte, impulsuri etc.) Deplasat, căzut, respins în subconștient. 2. S. m. și f. Persoană care își refulează (1) dorințele, instinctele, impulsurile etc. – V. refula. Cf. fr. refoulé.
REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge, a înăbuși din domeniul conștientului în subconștient imagini, dorințe, reprezentări, idei sau tendințe neplăcute, care contrazic conștiința morală a individului. 2. (Tehn.) A deplasa sau a împinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau într-un recipient. 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, parțial sau total, forma pieselor. – Din fr. refouler.
REFULÁT, -Ă, refulați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre imagini, tendințe, instincte, impulsuri etc.) Deplasat, căzut, respins în subconștient. 2. S. m. și f. Persoană care își refulează (1) dorințele, instinctele, impulsurile etc. – V. refula. Cf. fr. refoulé.
REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge din domeniul conștientului în subconștient imagini sau tendințe neplăcute sau care contrazic conștiința morală a individului. V. respinge. 2. (Tehn.) A deplasa sau a apăsa un fluid într-o conductă sau într-un recipient, astfel încît să-i crească presiunea sau să înceapă a se ridica.
REFULÁT, -Ă, refulați, -te, adj. (Despre imagini, tendințe etc.) Deplasat, căzut, respins în subconștient.
refulá (a ~) vb., ind. prez. 3 refuleáză
refulát adj. m., s. m., pl. refuláți; adj. f., s. f. refulátă, pl. refuláte
refulá vb., ind. prez. 1 sg. refuléz, 3 sg. și pl. refuleáză
refulát adj. m., s. m., pl. refuláți; f. sg. refulátă, pl. refuláte
REFULÁ vb. I. tr. 1. A respinge, a înăbuși din domeniul conștientului în subconștient imagini, dorințe care contrazic conștiința morală a individului. 2. A deplasa, a ridica cu ajutorul unei pompe un fluid într-o conductă sau într-un vas. 3. A bate la cald sau la rece un metal ori un aliaj destinat confecționării unor piese pentru a vedea cum se comportă. [< fr. refouler].
REFULÁT, -Ă adj. (Despre imagini, dorințe) Căzut, respins în subconștient. [< refula].
REFULÁ vb. I. tr. 1. a înăbuși, a respinge din domeniul conștientului în subconștient dorințe, idei, reprezentări etc. care contrazic conștiința morală a individului. 2. a deplasa, a ridica, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau alt spațiu închis. 3. a forja, la cald sau la rece, o piesă de metal cu scopul de a-i modifica forma și dimensiunile transversale. II. intr. (despre fluide) a ieși dintr-o conductă, dintr-un canal, a se întoarce. (< fr. refouler)
A REFULÁ ~éz tranz. 1) (dorințe, imagini, idei etc.) A respinge ca fiind în contradicție cu normele morale ale individului. 2) (fluide) A împinge sau a deplasa cu ajutorul unei pompe (într-o conductă sau într-un recipient); a pompa. 3) (piese de metal) A prelucra prin batere sau prin presare. /<fr. refouler

refulat dex

Intrare: refula
refula verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: refulat (s.m.)
refulat substantiv masculin
Intrare: refulat (adj.)
refulat adjectiv