Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru refugiu

REF├ÜGIU, refugii, s. n. 1. Faptul de a se refugia; timp petrecut ca refugiat ├«ntr-un anumit loc. 2. Loc de ad─âpostire ├«n caz de pericol; ad─âpost, azil. ÔÖŽ Fig. Consolare, alinare, m├óng├óiere. ÔÖŽ Platform─â ridicat─â ╚Öi amenajat─â ca un trotuar, pe partea carosabil─â a c─âilor de circula╚Ťie cu trafic intens sau ├«n mijlocul unei pie╚Ťe, pentru a u╚Öura reglementarea circula╚Ťiei, traversarea str─âzii, urcarea sau cobor├órea din vehiculele de transport ├«n comun etc. ÔÇô Din fr. refuge, lat. refugium.
REF├ÜGIU, refugii, s. n. 1. Faptul de a se refugia; timp petrecut ca refugiat ├«ntr-un anumit loc. 2. Loc de sc─âpare, de ad─âpostire ├«n fa╚Ťa unei primejdii sau a unei nepl─âceri; ad─âpost, azil. ÔÖŽ Fig. Consolare, alinare, m├óng├óiere. ÔÖŽ Platform─â ridicat─â ╚Öi amenajat─â ca un trotuar, pe partea carosabil─â a c─âilor de circula╚Ťie cu trafic intens sau ├«n mijlocul unei pie╚Ťe, pentru a u╚Öura reglementarea circula╚Ťiei, traversarea str─âzii, urcarea sau cobor├órea din vehiculele de transport ├«n comun etc. ÔÇô Din fr. refuge, lat. refugium.
REF├ÜGIU, refugii, s. n. 1. Loc de sc─âpare, de ocrotire, de ad─âpostire ├«n fa╚Ťa unei primejdii sau a unei nepl─âceri; azil. V. ad─âpost. Mi-am g─âsit ├Än iarb─â Refugiul favorit. TOP├ÄRCEANU, B. 30. Vornicul Dumbrav─â reu╚Öise a sc─âpa ├«n Transilvania, av├«nd noble╚Ťa de a c─âuta refugiu la generozitatea unui inamic. HASDEU, I. V. 169. ÔÖŽ Fig. Consolare, m├«ng├«iere, alinare. Unii c─âutau refugiul ├«n trecut, al╚Ťii ├«n viitor. IBR─éILEANU, SP. CR. 85. ÔÖŽ Por╚Ťiune ridicat─â, amenajat─â ca un trotuar, pe partea carosabil─â a unei str─âzi (mai ales ├«n sta╚Ťiile de tramvai), pentru a reglementa circula╚Ťia, a u╚Öura traversarea str─âzii etc. 2. Faptul de a se refugia; timp petrecut ca refugiat ├«ntr-un anumit loc. Mul╚Ťimea asta nu vrea dec├«t s─â despacheteze bagajele f─âcute pentru refugiu. CAMIL PETRESCU, U. N. 422. Se re├«nt├«lniser─â la Ia╚Öi, ├«n timpul refugiului. id. N. 31.
ref├║giu [giu pron. giu] s. n., art. ref├║giul; pl. ref├║gii, art. ref├║giile (-gi-i-)
ref├║giu s. n. [-giu pron. -giu], art. ref├║giul; pl. ref├║gii, art. ref├║giile (sil. -gi-i-)
REF├ÜGIU s. 1. refugiere. (~l lui ├«n p─âdure.) 2. fug─â, pribegie, refugiere, (├«nv.) b─âjen─ârie, b─âjen─ârit, b─âjenie, b─âjenire, b─âjenit. (~l popula╚Ťiei din calea n─âv─âlitorilor.) 3. ad─âpost, azil, sc─âpare, (├«nv.) n─âzuin╚Ť─â, (fig.) liman. (A fugit ╚Öi ╚Öi-a c─âutat un ~.)
REFÚGIU s. v. alinare, consolare, îmbărbătare, încurajare, mângâiere.
REF├ÜGIU s.n. 1. Faptul de a se refugia; timpul petrecut ├«ntr-un loc ca refugiat. 2. Loc de sc─âpare, de ad─âpost ├«mpotriva unei primejdii, a unei nepl─âceri; ad─âpost, azil. ÔÖŽ (Fig.) Consolare, m├óng├óiere. 3. Loc special amenajat ├«n mijlocul unei str─âzi pentru a feri pe cet─â╚Ťeni de circula╚Ťia ma╚Öinilor, pentru a u╚Öura urcarea ├«n tramvaie etc. [Pron. -giu. / < lat. refugium, cf. fr. refuge].
REF├ÜGIU s. n. 1. faptul de a se refugia; timpul petrecut ca refugiat. 2. loc de sc─âpare, de ad─âpost ├«n fa╚Ťa unei primejdii; azil. ÔŚŐ (fig.) consolare, m├óng├óiere. ÔŚŐ loc izolat, lini╚Ötit, ├«n care se retrage cineva. ÔŚŐ teritoriu protejat temporar pentru ocrotirea unor specii de animale, p─âs─âri sau plante ├«n anumite perioade ale anului. 3. loc special amenajat ├«n mijlocul unei str─âzi pentru a feri pe cet─â╚Ťeni de circula╚Ťia ma╚Öinilor. 4. construc╚Ťie pe munte, mobilat─â sumar, destinat─â s─â g─âzduiasc─â pe alpini╚Öti ├«n cursul unei ascensiuni. (< fr. refuge, lat. refugium)
REF├ÜGIU ~i n. 1) Loc unde se refugiaz─â o persoan─â; azil. 2) Perioad─â de timp petrecut─â ca refugiat. 3) Loc amenajat special pentru a u╚Öura traversarea str─âzii de c─âtre pietoni sau urcarea ├«n vehiculele de transport ├«n comun. /<fr. r├ęfuge, lat. refugium
refugiu n. 1. loc de sc─âpare: acest proscris caut─â un refugiu; 2. fig. persoan─â la care se recurge.
*ref├║gi┼ş n. (lat. refugium, d. ref├║gere, a fugi, a se retrage. V. subterfugi┼ş). Azil, loc de sc─âpare: m├«n─âstirea e refugiu celor dezgusta╚Ť─ş de de╚Öert─âciunea lumi─ş. Demostene ╚Öi Anibal a┼ş c─âutat refugi┼ş ├«n moarte. ├Än─âl╚Ť─âtur─â (trotuar izolat, prisp─â) pe care se refugiaz─â trec─âtorii─ş ca s─â nu fie c─âlca╚Ť─ş de vehicule.
refugiu s. v. ALINARE. CONSOLARE. ÎMBĂRBĂTARE. ÎNCURAJARE. MÎNGÎIERE.
REFUGIU s. 1. refugiere. (~ lui ├«n p─âdure.) 2. fug─â, pribegie, (├«nv.) b─âjen─ârie, b─âjen─ârit, b─âjenie, b─âjenire, b─âjenit. (~ popula╚Ťiei din calea n─âv─âlitorilor.) 3. ad─âpost, azil, sc─âpare, (├«nv.) n─âzuin╚Ť─â, (fig.) liman. (A fugit ╚Öi ╚Öi-a c─âutat un ~.)
REF├ÜGIU (< fr., lat.) s. n. 1. Faptul de a se refugia; perioad─â petrecut─â ├«ntr-un loc ca refugiat. 2. Loc de ad─âpostire ├«n caz de pericol; ad─âpost, azil. ÔÖŽ Fig. Consolare, m├óng├óiere. ÔÖŽ Platform─â av├ónd ├«n─âl╚Ťimea unui trotuar, amenajat─â ├«n partea carosabil─â a c─âilor de circula╚Ťie cu trafic intens sau ├«n mijlocul unor pie╚Ťe, pentru a u╚Öura travers─ârile de c─âtre pietoni, urcarea sau cobor├órea din vehiculele de transport ├«n comun etc. ÔŚŐ R. glaciar = arie cu condi╚Ťii climatice mai bl├ónde, unde ╚Öi-au g─âsit ad─âpost diverse specii de plante ╚Öi animale ├«n timpul glacia╚Ťiei cuaternare, de unde au revenit ╚Öi au repopulat zona temperat─â o dat─â cu ├«nc─âlzirea climatic─â din Holocen. R. ornitologic, arie de mici dimensiuni, care permite buna desf─â╚Öurare a vie╚Ťii p─âs─ârilor, ├«n special a celor migratoare. De obicei sunt locuri de cuib─ârit, unele ocrotind colonii mari, fie ale anumitor specii de p─âs─âri ca pelicani, egrete, c─âlifari, fie mixte; ├«n prezent acestea sunt ├«n mare m─âsur─â incluse ├«n arii de protec╚Ťie special─â avifaunistic─â sau ├«n situri Ramsar. R. turistic, construc╚Ťie simpl─â, cu grad redus de confort, din masive muntoase cu trasee lungi ╚Öi dificile. Ofer─â turi╚Ötilor posibilit─â╚Ťi de ad─âpost ├«n caz de intemperii sau atunci c├ónd nu pot ajunge la timp p├ón─â la o caban─â.

Refugiu dex online | sinonim

Refugiu definitie

Intrare: refugiu
refugiu substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: -giu pr. -g─şu