Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru refugiere

REFUGI├ü, refugiez, vb. I. Refl. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fa╚Ťa unui pericol sau de o urm─ârire, c─âut├ónd sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva; a se pune la ad─âpost. ÔÖŽ Fig. A se retrage ├«ntr-un loc lini╚Ötit, ferit de zgomote ╚Öi pu╚Ťin frecventat. [Pr.: -gi-a] ÔÇô Din fr. r├ęfugier.
REFUGI├ëRE, refugieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a se refugia; refugiu (1). [Pr.: -gi-e-] ÔÇô V. refugia.
REFUGI├ü, refugiez, vb. I. Refl. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fa╚Ťa unui pericol sau a unei nepl─âceri, c─âut├ónd sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva: a se pune la ad─âpost. ÔÖŽ Fig. A se retrage ├«ntr-un loc lini╚Ötit, ferit de zgomote ╚Öi pu╚Ťin frecventat. [Pr.: -gi-a] ÔÇô Din fr. r├ęfugier.
REFUGI├ëRE, refugieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a se refugia; refugiu (1). [Pr.: -gi-e-] ÔÇô V. refugia.
REFUGI├ü, refugiez, vb. I. Refl. A fugi, a se pune la ad─âpost, a se retrage din fa╚Ťa unui pericol, a unei nepl─âceri etc. (undeva sau la cineva) spre a g─âsi ocrotire, sprijin. Oamenii se refugiaser─â... ├«n ├«nc─âperi calde, ├«n scaune trase la gura sobei. C. PETRESCU, C. V. 137. De c├«nd citea despre lumea care se refugiase la ora╚Öe, ├«╚Öi ├«ntreba ├«ntr-una so╚Ťul c─â ea ce face ╚Öi cum r─âm├«ne aici. REBREANU, R. II 63. ÔŚŐ Fig. Speriat de asprele realit─â╚Ťi ale vie╚Ťii, se refugi─â ├«n lini╚Ötitul imperiu al trecutului. VLAHU╚Ü─é, O. A. 238. ÔÇô Pronun╚Ťat: -gi-a. - Variant─â: (├«nvechit) refug├ş (HASDEU, I. V. 65) vb. IV.
!refugi├í (a se ~) (-gi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se refugi├íz─â, 1 pl. ne refugi├ęm (-gi-em); conj. prez. 3 s─â se refugi├ęze; ger. refugi├şndu-se (-gi-in-)
*refugi├ęre (-gi-e-) s. f., g.-d. art. refugi├ęrii; pl. refugi├ęri
refugi├í vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. refugi├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. refugi├íz─â, 1 pl. refugi├ęm (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. refugi├ęze; ger. refugi├şnd (sil. -gi-ind)
refugi├ęre s. f. (sil. -gi-e-), g.-d. art. refugi├ęrii; pl. refugi├ęri
REFUGI├ü vb. a fugi, a pribegi, (├«nv.) a b─âjen─âri, a b─âjeni. (S-au ~ peste mun╚Ťi din pricina n─âv─âlitorilor.)
REFUGIÉRE s. v. refugiu.
REFUGI├ü vb. I. refl. A fugi, a se pune la ad─âpost de o urm─ârire, de un pericol etc. ÔÖŽ (Fig.) A se retrage ├«ntr-un loc ferit de zgomote ╚Öi pu╚Ťin frecventat. [Pron. -gi-a, p.i. -iez, 3, 6 -iaz─â, ger. -iind, var. refugii vb. IV. / < fr. r├ęfugier].
REFUGIÉRE s.f. Faptul de a se refugia; refugiu (1). [Pron. -gi-e-. / < refugia].
REFUGI├ü vb. refl. a fugi, a se pune la ad─âpost de o urm─ârire, de un pericol etc. ÔŚŐ (fig.) a se retrage ├«ntr-un loc lini╚Ötit, ferit de zgomot. (< fr. r├ęfugier)
A SE REFUGI├ü m─â ~├ęz intranz. ╚Öi fig. A se retrage temporar undeva (dintr-un loc periculos) pentru a-╚Öi garanta securitatea; a p─âr─âsi un loc, evit├ónd o nepl─âcere. ~ ├«n str─âin─âtate. /<fr. r├ęfugier
refugi├á v. 1. a se retrage undeva spre a fi ├«n siguran╚Ť─â; 2. fig. a recurge la.
*refugi├ęz (m─â) v. refl. (fr. se r├ęfugier, d. lat. refugium, refugi┼ş). Fug (m─â retrag) undeva c─âut├«nd sc─âpare. V. fug─âresc.
REFUGIA vb. a fugi, a pribegi, (├«nv.) a b─âjen─âri, a b─âjeni. (S-au ~ peste mun╚Ťi din pricina n─âv─âlitorilor.)
REFUGIERE s. refugiu. (~ lui în pădure.)

Refugiere dex online | sinonim

Refugiere definitie

Intrare: refugia
refugia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -gi-a
Intrare: refugiere
refugiere substantiv feminin
  • silabisire: -gi-e-