refugia definitie

2 intrări

13 definiții pentru refugia

REFUGIÁ, refugiez, vb. I. Refl. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau de o urmărire, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva; a se pune la adăpost. ♦ Fig. A se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat. [Pr.: -gi-a] – Din fr. réfugier.
REFUGIÁ, refugiez, vb. I. Refl. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol sau a unei neplăceri, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva: a se pune la adăpost. ♦ Fig. A se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomote și puțin frecventat. [Pr.: -gi-a] – Din fr. réfugier.
REFUGIÁ, refugiez, vb. I. Refl. A fugi, a se pune la adăpost, a se retrage din fața unui pericol, a unei neplăceri etc. (undeva sau la cineva) spre a găsi ocrotire, sprijin. Oamenii se refugiaseră... în încăperi calde, în scaune trase la gura sobei. C. PETRESCU, C. V. 137. De cînd citea despre lumea care se refugiase la orașe, își întreba într-una soțul că ea ce face și cum rămîne aici. REBREANU, R. II 63. ◊ Fig. Speriat de asprele realități ale vieții, se refugiă în liniștitul imperiu al trecutului. VLAHUȚĂ, O. A. 238. – Pronunțat: -gi-a. - Variantă: (învechit) refugí (HASDEU, I. V. 65) vb. IV.
!refugiá (a se ~) (-gi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se refugiáză, 1 pl. ne refugiém (-gi-em); conj. prez. 3 să se refugiéze; ger. refugiíndu-se (-gi-in-)
refugiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. refugiéz, 3 sg. și pl. refugiáză, 1 pl. refugiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. refugiéze; ger. refugiínd (sil. -gi-ind)
REFUGIÁ vb. a fugi, a pribegi, (înv.) a băjenări, a băjeni. (S-au ~ peste munți din pricina năvălitorilor.)
REFUGIÁ vb. I. refl. A fugi, a se pune la adăpost de o urmărire, de un pericol etc. ♦ (Fig.) A se retrage într-un loc ferit de zgomote și puțin frecventat. [Pron. -gi-a, p.i. -iez, 3, 6 -iază, ger. -iind, var. refugii vb. IV. / < fr. réfugier].
REFUGIÍ vb. IV. v. refugia.
REFUGIÁ vb. refl. a fugi, a se pune la adăpost de o urmărire, de un pericol etc. ◊ (fig.) a se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomot. (< fr. réfugier)
A SE REFUGIÁ mă ~éz intranz. și fig. A se retrage temporar undeva (dintr-un loc periculos) pentru a-și garanta securitatea; a părăsi un loc, evitând o neplăcere. ~ în străinătate. /<fr. réfugier
refugià v. 1. a se retrage undeva spre a fi în siguranță; 2. fig. a recurge la.
*refugiéz (mă) v. refl. (fr. se réfugier, d. lat. refugium, refugiŭ). Fug (mă retrag) undeva căutînd scăpare. V. fugăresc.
REFUGIA vb. a fugi, a pribegi, (înv.) a băjenări, a băjeni. (S-au ~ peste munți din pricina năvălitorilor.)

refugia dex

Intrare: refugia
refugia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -gi-a
Intrare: refugii
refugii verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a